Meniul zilei
Meniul zilei, meniu de prânz, meniu fix. O selecție de feluri stabilită dinainte, la preț fix, valabilă doar câteva ore. Pentru mine, meniul zilei este cel mai ieftin bilet de intrare la restaurantele de top, iar în călătorii cea mai rapidă cale spre mâncarea pe care o mănâncă localnicii. Datorită lui, în Praga iau prânzul la localuri de pe lista Michelin, iar în străinătate recunosc după el restaurantul unde la prânz nu se gătește pentru turiști.
Masa comună, decretul lui Franco și cantinele de întreprindere
Strămoșul meniurilor de prânz de azi este table d'hôte-ul francez, "masa gazdei". Oaspeții se așezau la o oră fixă la o masă comună și mâncau ce gătise bucătăria în ziua aceea, la un preț stabilit dinainte. Așa se mânca în hanurile și pensiunile pariziene cu mult înainte să apară restaurantele așa cum le știm azi. Abia servirea à la carte l-a dat la o parte, la care fiecare oaspete își alcătuiește singur masa din meniu.
În Spania, meniul de prânz și-a primit forma fixă de la stat. Ministrul franchist al Informațiilor și Turismului, Manuel Fraga, a impus restaurantelor în 1964 un "menú turístico" obligatoriu: un prânz complet, cu băutură inclusă, la un preț stabilit oficial. Decretul trebuia să-i apere pe turiști de prețuri umflate, dar meniul de prânz i-a cucerit mai ales pe spanioli. Obligația a fost abolită abia în 2010, iar menú del día a rămas un ritual național. Meniul zilei din Cehia are alte rădăcini - pornește de la cantinele de întreprindere, unde în regimul comunist se lua prânzul, după model sovietic, chiar la locul de muncă.
Meniuri de prânz din călătoriile mele
Un menú del día anume mi-a rămas în minte din vizita la Bilbao: cel de la taverna Iñakiren, plină de localnici la prânz. Meniu scris de mână, la fiecare fel alegere între mai multe preparate - iar pe masă mi-au pus o sticlă întreagă de vin și au lăsat-o acolo. Exact un asemenea prânz prescria cândva decretul lui Fraga; azi nu-l mai impune nimeni, iar la Iñakiren se gătește tot așa.
România m-a cucerit de la prima masă pe care am mâncat-o acolo după aterizare - chiar din meniul zilei. La berăria Beraria Veche din Iași am primit mici la grătar cu piure de cartofi stoemp, muștar și sfeclă murată cu hrean. Am îndrăgit România mai repede decât orice altă țară, deși eram acolo abia de două ore.
În Mauritius, meniului de prânz i se spune și azi table d'hôte, iar oficiul local de turism eliberează pentru el o licență specială. Restaurantul de familie Creole Shack din Flic en Flac gătește zilnic un singur meniu de trei feluri: oaspetele alege doar între curry de pui și curry de creveți, restul îl hotărăște bucătăria.
În Franța, meniului de prânz i se spune formule: antreu cu fel principal sau fel principal cu desert, mereu mult mai ieftin decât seara. La Lyon, o formule m-a dus în cartierul de birouri Part-Dieu, unde un turist ajunge cel mult în drum spre tren - bistroul La Table 101 se umple acolo lunea la prânz de oameni în cămăși, iar în ochii mei și-a meritat Bib Gourmand-ul Michelin până la ultima îmbucătură. Și la Nantes m-a hrănit bine formula de prânz a bistroului Pickles.
Un prânz Michelin la o fracțiune din preț
Meniul zilei este cel mai ieftin mod de a te așeza la masă în localurile din ghidul Michelin: la prânz primești trei feluri din aceeași bucătărie care seara gătește la un preț de câteva ori mai mare. Cel mai departe a mers, din câte îmi amintesc, Field, deținător al unei stele Michelin din 2016. În pandemia de Covid și-a pierdut oaspeții și a redus prețul meniului zilei la o sumă care nu se va mai repeta niciodată; n-am mâncat în viața mea o pâine mai bună decât cea pe care o aduceau atunci din partea casei.
La restaurantul V Zátiší, meniul zilei mi-a adus unul dintre cele mai bune antreuri pe care le-am mâncat vreodată: biluțe sărate de brânză de vaci cu sparanghel, pufoase ca un nor. Mlýnec, unul dintre localurile mele preferate din Praga, servește la prânz focaccia făcută în casă, de care nu s-ar rușina nici cei din Italia, plus priveliștea spre Podul Carol direct de la masă. La Dejvická 34, restaurant cu Bib Gourmand, antreul nu mi l-a adus ospătarul, ci chiar bucătarul-șef Tomáš Černý. Iar meniul zilei al restaurantului 420 este, după părerea mea, o ofertă de neînvins, având în vedere locul din Piața Orașului Vechi - ficatul de vițel la grătar din fotografia de la început provine chiar de acolo.
Meniul zilei prin Cehia
Meniul zilei merită încercat și în afara Pragăi. La Villa Rosenaw din Rožnov pod Radhoštěm, vila Art Nouveau a unei familii de fabricanți de hârtie, am completat meniul zilei cu kyselice din Vlahia Moravă, o ciorbă acră de varză murată din meniul permanent; acasă la noi se gătea atât de des, încât am ștacheta sus, iar aceasta a fost perfectă. La Kapka resort de lângă Vsetín, inclus din 2025 în ghidul Gault&Millau, vedeta meniului de prânz de weekend au fost coastele de vită coapte lent - iar serviciul a fost cel mai bun de care am avut parte în toată prima jumătate a lui 2025.
Lista completă și actualizată constant a localurilor din Praga o țin în articolul Unde să iei prânzul în Praga?.
Când ești în călătorie și te întrebi unde să mănânci la prânz, încearcă un local cu meniul zilei și o sală plină de localnici. Pe câțiva bani afli acolo cum mănâncă de fapt țara respectivă. Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.