Ce să mănânci în Turcia? Mâncăruri tradiționale turcești și preparate specifice
Bucătăria turcească se numără printre cele mai variate și mai bogate din lume. Rădăcinile ei ajung până în vremea Imperiului Otoman, care a unit influențe din Orientul Mijlociu, din Balcani, din zona mediteraneeană și din Asia Centrală. Mâncărurile turcești se remarcă prin gusturi echilibrate, folosirea generoasă a condimentelor și ingrediente de calitate. În gastronomia turcească, rețetele tradiționale de la țară se împletesc cu preparate extrem de rafinate, servite cândva în palatele sultanilor.

Bucătăria turcească folosește din belșug legume proaspete, leguminoase, carne (mai ales de miel, de vită și de pui), iaurt și ulei de măsline de calitate. Pâinea are un rol important. Pe lângă preparatele din carne, sunt apreciate și cele vegetariene.
Mâncarea națională a Turciei
Mâncarea națională turcească este kebabul, mai ales döner kebab, originar din regiunea Anatolia. Döner kebab înseamnă felii de carne marinată (cel mai des de vită sau de pui), rumenite pe o frigare verticală care se rotește, servite în mod tradițional cu pâine locală sau cu orez.
Cuvântul "kebab" acoperă o mulțime de preparate din carne gătite în feluri diferite - poți gusta, de exemplu, Adana kebap (carne tocată pe frigăruie) sau şiş kebap (bucăți de carne pe frigăruie). Așadar, kebabul nu e un singur fel de mâncare.

Mâncare tradițională turcească
O altă mâncare tipică turcească foarte iubită este pide, o pâine plată dospită, coaptă în cuptor, peste care se pun diverse umpluturi.

Lahmacun este o lipie subțire de aluat, pe care se întinde înainte de coacere un amestec de carne tocată, ceapă, roșii și ierburi proaspete. Și lahmacun este o mâncare tipic turcească.
Cel mai tipic produs de panificație turcesc este simit. Simit este un covrig rotund, cu gaură la mijloc, presărat din belșug cu semințe de susan.

În gastronomia turcească, dulciurile au și ele un loc important. Printre cele mai cunoscute specialități dulci turcești se numără baclavaua. Baclavaua se face din multe straturi de aluat filo foarte subțire, cu nuci tocate între ele, iar după coacere se stropește cu sirop de zahăr sau de miere.
Un alt desert tipic turcesc este lokum (rahatul turcesc). Lokum se face din zahăr, amidon și apă, cu diverse arome. Tot un desert tipic turcesc este și budinca de orez sütlaç.

Ce să mănânci în Turcia
- Döner kebab. Carne la grătar (de vițel, de pui sau de miel) rumenită încet pe o frigare verticală, servită într-o lipie de grâu sau cu orez. Cea mai cunoscută mâncare turcească, celebră în toată lumea.
- Baclava. Prăjitură dulce din straturi subțiri de aluat filo, umplută cu nuci (cel mai des fistic sau nuci obișnuite) și îmbibată cu sirop de miere. Este legată de regiunea Gaziantep, unde se face în mod tradițional de sute de ani.
- Türk kahvesi. Cafea turcească. Cafea tare, nefiltrată, preparată în ibric și servită în ceșcuțe mici. O parte importantă a culturii turcești, datând din perioada Imperiului Otoman.
- Çay. Ceai turcesc. Ceai negru preparat într-un ceainic cu două etaje, servit în păhărele tipice. Ceaiul face parte, fără doar și poate, din viața de zi cu zi a turcilor.
- Lokum. Dulce gelatinos din zahăr și amidon, aromat cu apă de trandafiri, lămâie sau fistic. Lokum provine din Imperiul Otoman și a devenit un simbol al ospitalității.
- Pide. Lipie deschisă, umplută cu brânză, carne sau legume. Fiecare regiune a Turciei are varianta ei specifică, iar pide este îndrăgită mai ales în zona Mării Negre.
- Lahmacun. Lipie foarte subțire acoperită cu un amestec de carne tocată, ceapă, roșii, ardei și condimente, coaptă rapid în cuptor. Un street food turcesc îndrăgit, tipic mai ales pentru sud-estul Turciei.
- Künefe. Desert cald din fire fine de aluat kadayıf, umplut cu brânză, însiropat și presărat cu fistic. Un desert tipic originar din regiunea Hatay și din sud-estul Turciei.
- Simit. Covrig rotund și crocant, presărat cu semințe de susan. Produs de panificație tipic de stradă, pe care îl găsești la fiecare colț, mai ales în Istanbul.
- Ayran. Băutură răcoritoare din iaurt, apă și sare. Băutura tradițională care însoțește preparate ca kebapul sau pide, iubită în toată Turcia.
- Dondurma. Înghețată turcească cu o textură elastică, datorată adaosului de salep. O delicatesă îndrăgită, originară din regiunea Kahramanmaraş.
- Köfte. Chiftele sau chiftelușe plate condimentate (cel mai des din carne de vită sau de miel), făcute la grătar. Un preparat tradițional cu multe variante regionale în toată țara.
- Midye dolma. Midii umplute cu un amestec aromat de orez, condimente și ierburi. Un street food îndrăgit, tipic mai ales pentru Istanbul și zonele de coastă ale Mării Egee.
- Börek. Plăcintă din foi subțiri de aluat filo, umplută cu brânză, spanac, carne tocată sau cartofi. Datează din perioada Imperiului Otoman și se mănâncă în mod tradițional la micul dejun sau ca gustare.
- Kokoreç. Măruntaie de miel sau de oaie la grătar, condimentate și tocate, servite în baghetă. O specialitate foarte populară a street foodului turcesc, mai ales în Istanbul.
- Kumpir. Cartof copt la cuptor, tăiat și umplut cu brânză, unt și diverse garnituri. Cunoscut mai ales în Istanbul, în cartierul Ortaköy, unde face parte din mâncărurile tradiționale de stradă.
- Dolma. Frunze de viță sau legume (ardei, dovlecei, vinete) umplute cu orez, condimente și uneori carne. O specialitate tipic turcească, cu rădăcini în bucătăria otomană.
- Çiğ köfte. Mâncare vegană turcească. La origine un preparat din carne crudă, astăzi se găsește doar în varianta vegană, din bulgur, piure de roșii, pastă de ardei, ceapă verde și condimente.
- Iskender kebap. Felii subțiri de carne la grătar, stropite cu unt fierbinte și servite cu iaurt. O specialitate originară din orașul Bursa.
- Şiş kebap. Bucăți de carne (de obicei de miel sau de pui) înșirate pe frigăruie și făcute la grătar pe foc deschis. Această mâncare turcească, în diverse variante, este iubită în toată lumea.
- Balık ekmek. Pește proaspăt la grătar, servit în pâine cu ceapă și salată. Mâncare de stradă tipică pentru Istanbul, mai ales lângă podul Galata.
- Gözleme. Lipie turcească subțire, umplută de mână cu brânză, spanac, carne sau cartofi. Se coace pe o tigaie specială. O specialitate de stradă tipică în toată Turcia.
- İrmik helvası. Desert din griș, unt, zahăr și semințe de pin. Un dulce tipic turcesc, servit la ocazii festive și la momentele importante din viață.
- Boza. Băutură densă, fermentată, din grâu sau mei, rudă cu braga. Iubită iarna, datează din epoca otomană și este populară mai ales în Istanbul, unde există baruri tradiționale de boza.
- Salep. Băutură caldă din pudră de tuberculi uscați de orhidee, aromată cu scorțișoară. Deosebit de iubită în lunile mai reci în toată țara, legată istoric de cultura otomană și de tradiția turcească.
- Pişmaniye. Dulce turcesc asemănător vatei de zahăr, făcut din zahăr și făină. Orașul İzmit este renumit pentru această delicatesă tradițională.
- Tavuk göğsü. Budincă tradițională turcească de lapte cu carne de pui mărunțită fin. Provine din bucătăria palatului otoman.
- Kısır. Salată din bulgur fin amestecat cu pastă de roșii, ardei, ceapă, pătrunjel și condimente. Îndrăgită mai ales în sudul și sud-estul Turciei.
- Mantı. Colțunași mici de aluat umpluți cu carne tocată, serviți cu iaurt, unt și un sos condimentat. Mâncare tipică pentru regiunea Kayseri din Anatolia Centrală.
- Menemen. Ouă prăjite cu roșii, ardei, ceapă și condimente. Un mic dejun turcesc îndrăgit, originar din regiunea Izmir.
- Rakı. Băutură alcoolică cu aromă de anason, care de obicei se diluează cu apă. Băutura alcoolică națională a Turciei, care însoțește în mod tradițional cinele lungi în compania prietenilor.
- Imam Bayıldı. Vinete umplute cu un amestec de ceapă, roșii, usturoi, ierburi și ulei de măsline, coapte apoi la cuptor. Numele înseamnă literalmente "Imamul a leșinat"; preparatul provine din bucătăria otomană și se numără printre mâncărurile tradiționale cu legume din toată Anatolia.
- Hünkar Beğendi. Tocăniță de carne servită pe un piure cremos de vinete coapte. O mâncare îndrăgită, originară din bucătăria palatului otoman.
- Kadayıf. Dulce făcut din fire subțiri de aluat, ca niște fire de păr, copt cu unt și nuci și însiropat. O delicatesă tipic turcească, populară mai ales de sărbători și la petreceri.
- Ezogelin çorbası. Supă tradițională consistentă din linte roșie, bulgur, roșii, ceapă și condimente. Numele trimite la legendara mireasă Ezo din sud-estul Turciei, de unde provine preparatul.
- Pastırma. Carne de vită uscată, condimentată cu un amestec aromat numit "çemen" (schinduf, usturoi, boia). O delicatesă tradițională originară din Anatolia Centrală, mai ales din zona orașului Kayseri.
- Sucuk. Cârnat turcesc de vită, puternic condimentat, cu usturoi și mirodenii, prăjit sau făcut la grătar, de obicei la micul dejun. O delicatesă îndrăgită, originară din Anatolia Centrală.
- Çılbır. Ouă în stil turcesc. Ouă poșate servite pe iaurt cu usturoi, stropite cu unt aromat cu boia. O mâncare tradițională îndrăgită, care datează din perioada Imperiului Otoman.
- Midye tava. Midii prăjite pe bețișor. O specialitate tipică din Istanbul, o gustare de stradă îndrăgită în zonele de pe malul mării.
- İçli köfte. Crochete prăjite din bulgur, umplute cu carne tocată condimentată, ceapă și nuci.
- Adana kebap. Carne tocată (cel mai des de miel), făcută la grătar pe o frigăruie lată. Tipic pentru sudul Turciei, mai ales pentru orașul Adana, de unde provine.
- Bulgur pilavı. Bulgur fiert, gătit cu roșii, ardei și ceapă, o garnitură tipică pentru multe mâncăruri turcești.
- Kabak tatlısı. Desert dulce din dovleac înăbușit în sirop de zahăr, servit cu nuci sau cu kaymak (caimac). O delicatesă de toamnă îndrăgită în toată Anatolia.
- Patlıcan kebabı. Bucăți de vinete înșirate pe frigăruie alternativ cu carne de miel sau de vită, făcute la grătar pe foc. Un kebab tipic mai ales pentru sud-estul Turciei, pentru zona Gaziantep sau Urfa.
- Tavuk şiş. Carne de pui marinată în iaurt și condimente, făcută la grătar pe frigăruie. Un tip de kebab foarte iubit în toată Turcia. În Iran, un preparat asemănător este joojeh kabab.
- Ali Nazik kebabı. Carne la grătar servită pe un piure de vinete afumate cu iaurt cu usturoi. Un preparat îndrăgit în sud-estul Anatoliei, mai ales în orașul Gaziantep.
Băuturi tradiționale turcești
Cea mai cunoscută băutură turcească este ceaiul turcesc (çay). Ceaiul se servește în păhărele mici în formă de lalea și se prepară într-un ceainic cu două etaje, care îți permite să reglezi tăria ceaiului adăugând apă fierbinte. În mod tradițional, ceaiul se îndulcește bine cu zahăr și se bea toată ziua.

O altă băutură turcească cunoscută este cafeaua turcească (türk kahvesi). Cafeaua turcească se prepară într-un ibric mic de metal, numit cezve. Cafeaua măcinată fin se amestecă cu apă și, după gust, cu zahăr, apoi se încălzește până începe să facă spumă. Se servește în ceșcuțe mici.

Printre băuturile tipice turcești se numără și ayranul. Ayranul este o băutură răcoritoare din iaurt amestecat cu apă și sare. E foarte căutat în lunile fierbinți de vară și se servește adesea alături de mâncăruri cu carne sau condimentate.
Printre băuturile alcoolice tipice Turciei se numără rakı, o tărie cu anason care de obicei se diluează cu apă. Cea mai populară marcă locală de bere este Efes.

Cum să te bucuri din plin de mâncarea turcească
- Mergi la o lokanta sau la un ocakbaşı.
Lokanta sunt cantine tradiționale turcești, unde se servesc mâncăruri gătite în casă, în sistem autoservire. Ocakbaşı sunt restaurante axate pe carne la grătar, unde îți poți comanda mâncarea direct la grătarul deschis și îl poți urmări pe maestrul bucătar la lucru. - Încearcă micul dejun turcesc "kahvaltı".
Micul dejun turcesc e un adevărat ritual. Cea mai bună experiență o ai în localurile mici de familie de la țară sau de la munte, unde primești cea mai proaspătă brânză, miere, dulcețuri de casă, măsline și pâine delicioasă. - Mergi să mănânci lahmacun și pide într-o brutărie mică, specializată pe ele.
Lipiile astea crocante sunt cele mai bune direct din cuptorul de piatră al unei brutării tradiționale. Și, bineînțeles, bea alături un ayran. - Comandă un kebab regional.
Fiecare regiune a Turciei are specialitatea ei de kebab - în Adana gustă picantul Adana kebap, în Urfa mai blândul Urfa kebap, iar în Gaziantep răsfață-te cu un kebab cu fistic. - Nu te teme de mâncarea de stradă - mai ales în Istanbul.
Midye dolma (midii umplute cu orez), balık ekmek (sandviș cu pește la grătar) sau kokoreç (măruntaie condimentate la grătar) sunt "obligatorii". Cele mai bune locuri le recunoști după coada lungă de localnici (și, bineînțeles, după site-ul ăsta 😁❤️). - Pentru cafeaua turcească, mergi într-o cafenea istorică.
Cafeaua turcească nu are nicio legătură cu ce primești sub acest nume în Cehia. Cere să ți-o pregătească pe îndelete, în ibric, pe nisip fierbinte, și savureaz-o cu o bucățică de lokum. - Dulciurile sunt cele mai bune în cofetăriile de tradiție.
Dacă vrei să guști calitate adevărată, caută cofetării cu tradiție îndelungată - încearcă, de exemplu, lanțul de cofetării Hafiz Mustafa din Istanbul. O altă cofetărie din Istanbul pe care o iubesc este Karaköy Güllüoğlu. - Vizitează Gaziantep, capitala gastronomiei turcești.
Dacă ești un gurmand adevărat (și ești!), mergi la Gaziantep - bucătăria de aici e renumită în toată Turcia. - Oprește-te într-un meyhane, un bar turcesc.
Meyhane sunt locurile unde se mănâncă (și se bea) încet, mult și cu poftă. Comandă câteva porții mici și, alături, un pahar de rakı, tăria turcească.

Cum să mulțumești pentru mâncare în Turcia
Încerc mereu să rețin măcar câteva cuvinte de bază în limba locului. În Turcia, îmi arăt mulțumirea pentru mâncare nu doar cu simplul "teşekkür ederim" (teșechiur ederim) - mulțumesc, ci și cu alte expresii pe care localnicii le apreciază. Poți spune, de exemplu, "yemek harikaydı" (iemec haricaidî) - mâncarea a fost grozavă sau chiar "eline sağlık" (eline saalîc) - sănătate mâinilor tale, un mod frumos de a aprecia munca bucătarului.

Bucătari-șefi turci celebri
- Nusret Gökçe (1983). Nusret Gökçe, cunoscut drept "Salt Bae", este un bucătar-șef și restaurator turc, devenit celebru prin stilul său inconfundabil de a săra carnea. Și-a deschis primul restaurant, Nusr-Et, la Istanbul în 2010 și de atunci și-a extins lanțul de steakhouse-uri în mai multe metropole ale lumii. Felul său teatral de a găti atrage celebrități și gurmanzi din toată lumea.
- Fatih Tutak (1985). Fatih Tutak este un apreciat bucătar-șef turc și proprietarul restaurantului Turk Fatih Tutak din Istanbul, distins cu două stele Michelin. După școala culinară din Bolu Mengen, a acumulat experiență în restaurante prestigioase din toată lumea, printre care Noma din Copenhaga și Nihonryori Ryugin din Tokyo. În 2019 s-a întors în Turcia ca să-și deschidă propriul restaurant, dedicat unei interpretări moderne a bucătăriei turcești.
- Mehmet Gürs (1969). Mehmet Gürs este un bucătar-șef și restaurator turco-finlandez, considerat una dintre cele mai marcante figuri ale scenei gastronomice din Istanbul. S-a născut dintr-o mamă finlandeză și un tată turc și a crescut la Stockholm și la Istanbul. După studiile din SUA, a deschis în 2005 la Istanbul restaurantul Mikla, care îmbină tradițiile culinare turcești cu cele nordice. Gürs este cunoscut pentru accentul pe ingredientele locale și pentru colaborarea cu micii producători. Mikla a primit și ea o stea Michelin.

Restaurante turcești din ghidul Michelin
Ghidul Michelin a inclus pentru prima dată restaurante turcești în evaluările sale în 2022, când a lansat selecția pentru Istanbul. În această primă ediție au fost distinse mai multe restaurante: unul a primit două stele, iar alte câteva au primit câte o stea. În anii următori, în selecție au apărut restaurante din toată Turcia.
În Turcia sunt 170 de restaurante incluse în ghidul Michelin, dintre care 2 restaurante au 2 stele, 15 restaurante au 1 stea, iar 39 de restaurante sunt în categoria mea preferată, Bib Gourmand - raport calitate-preț excepțional (ianuarie 2026). Printre cele mai cunoscute se numără:
- Turk Fatih Tutak. Restaurantul Turk Fatih Tutak, condus de bucătarul-șef Fatih Tutak, a fost distins cu două stele Michelin. Se află în cartierul Şişli din Istanbul și oferă rețete tradiționale turcești reinterpretate în stil modern, cu accent pe ingredientele locale. Meniul se schimbă în funcție de ingredientele de sezon.
- Araka. Restaurantul Araka, condus de bucătăreasa-șefă Zeynep Pınar Taşdemir, a primit o stea Michelin. Se află în liniștitul cartier Yeniköy din Istanbul și se concentrează pe preparate din ierburi și legume proaspete de sezon, care combină diverse gusturi și condimente.
- Mikla. Restaurantul Mikla, condus de bucătarul-șef Mehmet Gürs, a primit o stea Michelin. Se află în Beyoğlu și îmbină tradițiile anatoliene cu o abordare inovatoare. Din restaurant ai și o priveliște minunată spre Turnul Galata și asupra orașului.
- Neolokal. Restaurantul Neolokal, condus de bucătarul-șef Maksut Aşkar, a primit și el o stea Michelin. Se află în Salt Galata, în Beyoğlu, și oferă mâncăruri tradiționale anatoliene, preparate cu tehnici îndrăznețe. Restaurantul pune accent pe susținerea produselor locale și pe sustenabilitate.
- Nicole. Restaurantul Nicole, condus de bucătarul-șef Serkan Aksoy, a fost distins cu o stea Michelin. Se află în Beyoğlu și oferă o bucătărie variată, care îmbină rețete tradiționale turcești cu condimente din Orientul Mijlociu. Bucătarul-șef își alege cu grijă ingredientele de la producători locali din toată Turcia.
Aceste restaurante reprezintă vârful scenei fine dining din Turcia.

Curiozități despre mâncarea turcească
- Tavuk göğsü: un dulce din carne de pui. Tavuk göğsü este un desert turcesc neobișnuit, care conține piept de pui. Are rădăcini în Imperiul Otoman și e popular și astăzi.
- Înghețata turcească tradițională dondurma nu se topește repede. Înghețata turcească dondurma e specială datorită salepului adăugat (pudră din tuberculi de orhidee). Asta îi dă o textură elastică, care se mestecă, și o face să nu se topească la fel de repede ca o înghețată obișnuită (de exemplu, cea din Italia). În plus, vânzătorii de dondurma își distrează adesea clienții cu trucuri la servire.
- Ceaiul turcesc e un simbol național. Deși cafeaua turcească e cunoscută în toată lumea, în Turcia cea mai răspândită băutură este ceaiul. Turcia se numără printre cei mai mari consumatori de ceai din lume. Ceaiul se servește în păhărele mici în formă de lalea, iar prepararea și băutul lui au ritualurile lor. Regiunea Rize, de pe coasta Mării Negre, este principalul centru de cultivare a ceaiului din țară.
- Istoria street foodului ajunge până în Imperiul Otoman. Street foodul are în Turcia o tradiție lungă. Încă din Imperiul Otoman era obișnuit ca pe străzi să se vândă mâncăruri precum kebabul sau dulciuri.
- Celebrul desert baclava era considerat o delicatesă de lux. Pe vremea Imperiului Otoman, baclavaua era un preparat al păturilor înalte, mai ales al sultanilor și al curților lor. Prepararea ei era considerată o artă și se spunea că cea mai bună baclava vine din Gaziantep, un oraș din sud-estul Turciei. Gaziantep are și azi faima de "capitală a baclavalei".
- Baclavaua nu este la origine turcească. Baclavaua își are rădăcinile în zona mai largă a Orientului Mijlociu și a Balcanilor, dar tocmai otomanii (turcii) au avut un rol-cheie în perfecționarea și popularizarea ei.
- Un imam a leșinat din cauza unei mâncări. Preparatul numit "imam bayıldı" (literalmente "imamul a leșinat") este o mâncare vegetariană din vinete. Potrivit legendei, un imam (conducător spiritual) a leșinat când a gustat-o pentru prima dată. Fie din cauza gustului ei delicios, fie din cauza cantității de ulei de măsline scump folosite la preparare. Cine știe cum a fost!
- Turcia a fost un pionier în cultivarea fisticului. Fisticul, ingredient-cheie în multe deserturi turcești precum baclavaua sau kadayıf, se cultivă în Turcia încă din Antichitate. Zona Gaziantep, cunoscută pentru baclavaua ei, este și unul dintre cei mai mari producători de fistic din țară. La nivel mondial, cel mai mult fistic îl produce astăzi Iranul.
- Piețele de condimente din Turcia au sute de ani. Celebrul Bazar Egiptean din Istanbul a fost construit în 1664 și este și azi unul dintre cele mai mari centre de comerț cu condimente.
- Dulciurile turcești ca dar de dragoste. Lokum este un dulce tradițional făcut din zahăr, amidon și diverse arome. În vechime, lokum se dăruia adesea ca semn de dragoste sau de prietenie, o tradiție care dăinuie până azi.
- Zeama de castraveți murați e o băutură îndrăgită. În Turcia e populară o băutură numită "turşu suyu", zeama de la castraveți murați și alte legume murate. E îndrăgită mai ales iarna și se crede că ajută digestia.
- Ritualul servirii rakı. Rakı, tradiționala tărie cu anason, are un loc bine stabilit în bucătăria turcească. Se servește cu gustări mărunte și se bea încet, adesea la cine lungi în compania prietenilor.
Bucură-te de Turcia și de cele mai bune mâncăruri turcești!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
Cafea turcească
Cafeaua turcească este o băutură tradițională din boabe măcinate foarte fin, fierte într-un vas mic numit ibric. Acest mod unic de preparare vine din vremea Imperiului Otoman, iar astăzi face parte din patrimoniul cultural imaterial UNESCO. Esențial la preparare este ca boabele să fie măcinate fin ca praful. Zahărul se pune direct în apă, în timpul fierberii, nu abia la masă. Băutura nu se filtrează, așa că pe fundul ceștii rămâne zațul.
Ceaiul turcesc
Ceaiul turcesc e o băutură tare, de un roșu închis, preparată din ceai negru. Localnicii îl beau cu litrul în loc de cafea. Pentru preparare e nevoie de un ceainic dublu special, numit çaydanlık. În partea lui de sus se obține un concentrat tare, care apoi se diluează cu apă clocotită, după gustul musafirului. Ceaiul turcesc se servește în paharele tipice în formă de lalea.
Döner kebab: cea mai faimoasă mâncare turcească
Döner kebabul este un preparat tradițional turcesc din carne gătită pe o frigare verticală care se rotește. Istoria lui începe în Imperiul Otoman, dar varianta populară de street food, servită în pâine, au făcut-o celebră abia imigranții turci din Germania. La bază stă carne bună de pui sau de vită, intercalată cu grăsime, ca să nu se usuce la frigare și să rămână suculentă. Îl poți savura ca rulou dürüm în lavaș subțire, în pâinea rotundă și pufoasă tombik sau servit pe farfurie. Cuvântul kebab, în schimb, înseamnă în general orice fel de carne la grătar.
Şiş kebap: bucăți de carne la grătar, pe frigăruie
Şiş kebap este unul dintre cele mai cunoscute preparate tradiționale turcești. Sunt bucăți de carne marinate într-un amestec aromat de iaurt, usturoi, condimente, ulei de măsline și suc de lămâie, înșirate pe frigăruie și făcute la grătar pe jar de cărbune. Această metodă de a găti carnea își are originea chiar în Anatolia. Şiş kebap se servește în mod tradițional cu garnituri precum bulgur, orez sau lavaș, iar alături se bea airan sau ceai turcesc.
Simit: covrigul tradițional turcesc
Simitul este un covrig tradițional turcesc în formă de inel, cu o gaură la mijloc, presărat cu semințe de susan. Istoria lui coboară până în vremea Imperiului Otoman, iar vânzarea lui pe stradă a devenit o parte inseparabilă a culturii turcești. Simitul se servește de obicei alături de ceaiul turcesc sau de airan și e completat adesea cu brânză, măsline ori roșii. Este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale bucătăriei turcești.
Lokum: dulciul turcesc gelatinos
Lokumul este un dulce turcesc gelatinos. Se prezintă sub formă de cubulețe mici și elastice, date prin zahăr fin sau amidon. Rețeta modernă s-a născut în Istanbul la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când cofetarii au început să folosească zahăr rafinat și amidon de porumb. Datorită lor, dulciul a căpătat consistența catifelată care îl caracterizează. Variantele de lux sunt pline de fistic prăjit și nuci.
Gözleme: lipie turcească umplută
Gözleme este o lipie turcească tradițională umplută, din aluat subțire. Înăuntru ascunde cel mai des un strat gustos de spanac cu brânză, carne tocată sau cartofi. Lipia fierbinte e unsă cu unt imediat ce e luată de pe foc. Prepararea gözleme este prin tradiție treaba femeilor.
Airan: băutura tradițională din iaurt
Airanul este o băutură rece și sărată, preparată amestecând iaurt cu apă. E răcoritoarea tradițională îndrăgită din Balcani, prin Turcia, până în Asia Centrală. Rădăcinile lui duc la vechile triburi nomade și la nevoia de a prelucra laptele. Astăzi e însoțitorul ideal pentru mâncărurile grele și picante.
Raki: băutura alcoolică națională a Turciei
Raki este o băutură alcoolică tradițională turcească, făcută din struguri și anason. Acest distilat, numit adesea "băutura alcoolică națională a Turciei", se servește cu apă sau cu gheață. Partea cea mai prețioasă a rakiului se numește "göbek". Raki are rude apropiate, precum ouzo în Grecia sau arak în Orientul Mijlociu.
Köfte: carne tocată la grătar
Köfte este un preparat tradițional din carne tocată, gătit în nenumărate variante regionale. În farfurie apare de cele mai multe ori sub formă de rulouri, chiftele sau mici turte făcute la grătar. Baza rețetei este un amestec de carne de calitate, cu suficientă grăsime ca să rămână suculent. Carnea se asezonează cu ceapă și diverse condimente. Ideal este să se facă pe grătar, pe cărbuni, care îi dau o aromă afumată inconfundabilă.