Unde să mergi la brunch în Praga
Brunch-ul este un mic dejun târziu contopit cu prânzul într-o singură masă consistentă - chiar și cuvântul s-a născut din alăturarea englezescului breakfast cu lunch. Se servește de obicei în weekend, între zece dimineața și două după-amiaza, iar de un mic dejun obișnuit îl deosebește mai ales ritmul: nimeni nu se grăbește nicăieri.
La brunch îmi plac două lucruri. Gust dintr-odată o mulțime de preparate pe care nu le-aș comanda niciodată pe rând - de la stridii și tartar de morcovi până la mole de pui. Iar ziua de weekend pornește fără grabă: fără ceas deșteptător, doar o dimineață lungă la masă.
Cum a apărut brunch-ul
În spatele cuvântului brunch stau un om anume și un text anume. Jurnalistul britanic Guy Beringer a publicat în 1895, în revista Hunter's Weekly, eseul "Brunch: A Plea" (originalul se poate citi pe Wikisource), în care propunea ca prânzul greu de duminică, de după slujba de dimineață, să fie înlocuit cu o masă mai ușoară pe la amiază. Printre altele, argumenta că oamenii n-ar mai trebui să se trezească devreme duminica - și se gândea și la cei cărora li se prelungise seara de sâmbătă. Brunch-ul este, după el, "vesel, sociabil și înviorător. Te îndeamnă la conversație."
Chemarea lui Beringer a prins în altă parte decât acolo unde a scris-o. Brunch-ul a devenit cu adevărat popular abia în anii '30 ai secolului XX, în SUA. Vedetele de la Hollywood călătoreau atunci între New York și California cu trenuri transcontinentale și coborau la Chicago pentru o masă târzie de duminică. Hotelurile au prins ideea din zbor - restaurantele obișnuite erau închise duminica - iar brunch-ul de duminică la hotel a rămas de atunci o tradiție americană. După al Doilea Război Mondial, brunch-ul s-a răspândit în America drept ritual social al dimineților de duminică și s-a îmbogățit cu cocktailuri: mimosa, din vin spumant și suc de portocale, sau bloody mary.
Ce se mănâncă și ce se bea la brunch
Baza oricărui meniu de brunch este îmbinarea micului dejun cu prânzul. Din partea micului dejun vin ouăle, pregătite în multe feluri - ouă Benedict cu sos olandez, ouă poșate cu avocado sau ouă turcești cu iaurt. Alături de ele, clătite americane, vafe sau croissante. Din partea prânzului, salate, pește, carne la grătar și supe. Și cum la brunch dulcele nu are limite, desertul e de obicei un capitol aparte - minideserturi, dar și dulciuri precum găluștele cu brânză de vaci.
Formula diferă de la un local la altul. Unii servesc felurile la masă, pe rând, alții pun la bază un bufet, unde fiecare își compune propriul ospăț. Tocmai la bufet iese în evidență cea mai mare calitate a brunch-ului: varietatea. Trei îmbucături din cinci preparate diferite pe aceeași farfurie? Exact așa se face.
De băut se servesc cafea, ceai și sucuri proaspete, dar foarte des și prosecco sau vin. Multe localuri oferă varianta "bottomless brunch", adică consumație nelimitată din anumite băuturi pe toată durata mesei. Ce îmi lipsește deocamdată în cele mai multe locuri la noi, în Cehia, e o alternativă fără alcool cu adevărat interesantă - cu atât mai mult apreciez când un local oferă, de exemplu, un "prosecco" fără alcool.
Brunch-urile pe care le-am încercat în Praga
Restaurantul Mlýnec
Brunch-ul de weekend de la restaurantul Mlýnec ține de varianta cu servire la masă: trei antreuri, trei feluri principale și două deserturi sosesc pe rând pe masă, fiecare fel pentru toți comesenii deodată. Pe lângă asta, consumație nelimitată de vin, prosecco și bere, plus o priveliște spre Podul Carol de care nu te saturi. Excelentul kyselo de ciuperci, o supă acrișoară cehească, cu ciuperci shimeji, mi-a rămas în minte până azi. Și recunosc că atunci am "închis" noi restaurantul. Mai multe despre local găsești la eticheta Mlýnec.
Občanská plovárna
Brunch-ul de duminică de la Občanská plovárna îmbină un bufet de antreuri cu ouă și feluri principale servite la masă, într-un cadru superb, chiar pe malul Vltavei. Ca welcome drink s-a servit gazpacho într-un păhărel de shot - un semn cu ochiul către bucătăria spaniolă. Punctul culminant a fost pentru mine somonul cu sos de curry verde și coacăze fermentate, un fel pe care nu m-aș fi așteptat deloc să-l găsesc la un brunch. Puncte în plus a câștigat și "prosecco-ul" fără alcool nelimitat de care pomeneam.
The Artisan
Brunch-ul de la restaurantul The Artisan din hotelul Marriott mizează pe teme: în fiecare duminică bufetul are altă temă - o dată caramel, altă dată leurdă sau o adevărată tăiere a porcului în stil ceh. Eu am nimerit-o pe cea cu ciocolată, iar ciocolata nu s-a oprit la deserturi - s-a întâlnit și cu chili con carne, și cu mole de pui. Pe mine m-au atras însă mai ales fripturile de vită de pe grătarul Josper și brânzeturile de la ferma Krasolesí, pe care le caută și restaurantele cehe cu stele Michelin.
Buddha-Bar Prague
Brunch-ul asiatic de la Buddha-Bar nu se bazează deloc pe ouă și clătite. Spațiul subteran pe două niveluri, cu o statuie a lui Buddha de trei tone, se transformă în fiecare duminică dintr-un local de noapte într-o zonă pentru familii, cu bufet cu autoservire: sushi, stridii, creveți tempura, gyoza sau un colț cu supe, printre care Tom Yum. Unde altundeva îți poți pune la brunch câte stridii proaspete vrei? Colțul pentru copii, foarte bine dotat și cu supraveghere, e un bonus plăcut pentru părinți.
Cred că Guy Beringer s-ar bucura să vadă cât de bine a prins chemarea lui - iar după o sută treizeci de ani, brunch-ul este încă exact ce promitea: o masă la care se stă de vorbă. Dacă n-ai fost încă la un brunch, încearcă într-o duminică să-ți începi ziua abia la prânz. Apoi scrie-mi fără grijă unde ți-a plăcut.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.