Simit: covrigul tradițional turcesc
Simitul este un produs de panificație tradițional turcesc, un covrig rotund presărat cu semințe de susan, în formă de inel cu o gaură la mijloc. Se remarcă prin coaja crocantă și miezul moale.
Simitul face parte integrantă din bucătăria turcească și din cultura Turciei, la fel ca bagelurile în America de Nord (care, de fapt, provin din Polonia) sau covrigii bavarezi în Germania. Se mănâncă de obicei la micul dejun sau ca gustare de-a lungul întregii zile.
Originea și istoria simitului
Simitul este un produs de panificație foarte vechi, răspândit încă din vremea Imperiului Otoman. Pe teritoriul Turciei de azi se coace încă din secolul al XVI-lea. Cea mai veche mențiune scrisă cunoscută despre simit datează din 1525, când apare consemnat în registrele administrației orașului Istanbul. Cuvântul "simit" vine din arabul "samīd", care înseamnă făină fină.
Popularitatea simitului a crescut rapid mai ales în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în Istanbul, unde era vândut pe străzi de negustori ambulanți numiți "simitçi", care îl ofereau direct din coșuri mari sau de pe cărucioare. Vânzarea simitului pe stradă se păstrează și astăzi în Turcia și este considerată o tradiție culturală.
Rețeta și prepararea simitului
Simitul tradițional se face dintr-un aluat simplu din făină de grâu, apă, drojdie, zahăr și sare. După ce e frământat bine, aluatul e lăsat la dospit, apoi din el se modelează cu mâna fâșii lungi, care se răsucesc în formă de inel.
Gustul și textura specifice simitului se datorează pregătirii de dinaintea coacerii. Inelele de aluat sunt scufundate mai întâi într-un amestec de apă și melasă (de struguri sau, mai rar, de smochine). Așa capătă simitul culoarea sa tipică, de la auriu închis la maro, și un gust ușor dulceag. Apoi suprafața se presară din belșug cu semințe de susan și se coace în cuptor. Pe vremuri, simiții tradiționali se coceau în cuptoare de piatră încălzite cu lemne.
Importanța simitului
Simitul este unul dintre cele mai obișnuite alimente din Turcia. De regulă se mănâncă la micul dejun, alături de ceai sau de airan. Localnicii combină adesea simitul cu diverse ingrediente, precum brânză, măsline, roșii sau unt.
În Istanbul și în alte orașe turcești, simitul se găsește aproape peste tot: pe străzi, în piețe, pe feriboturi și în autogări. Vânzătorii stradali de simit și strigătele lor "Simit! Taze simit!" ("Simit! Simit proaspăt!") fac parte din sunetele caracteristice ale orașelor turcești.
Simitul este o mâncare ieftină și sățioasă, la îndemâna tuturor păturilor sociale. Vânzarea de simit a fost și este o sursă importantă de venit pentru mulți oameni.
Variante de simit
Rețeta de bază a simitului e asemănătoare în toată Turcia, dar există și variante. În brutării poți da și de Ankara simit sau de simit tereyağlı, la al cărui aluat se adaugă mai mult unt înainte de coacere.
Cât costă un simit
Din păcate, Turcia se confruntă cu o inflație ridicată, iar scumpirile nu au ocolit nici simitul. La cea mai recentă vizită a mea în Turcia, în orașul Konya, un simit clasic se găsea la 13 TRY (0,30 EUR), un Ankara simit costa 15 TRY (0,35 EUR), iar un simit tereyağlı 18 TRY (0,45 EUR).
Simitul este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale bucătăriei turcești. Să fii în Turcia și să nu guști un simit bine copt nu se poate.
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
