Raki: băutura alcoolică națională a Turciei
Raki este o băutură alcoolică tradițională turcească, făcută din struguri și anason. Are o istorie bogată, strâns legată de cultura și viața socială a Turciei. Este numit adesea "băutura alcoolică națională a Turciei". Se bea cu apă, care îi dă culoarea caracteristică, alb-lăptoasă.
Originea și istoria rakiului
Rakiul își are originea în vremea Imperiului Otoman, când producerea și consumul de distilate s-au răspândit sub influența Mediteranei și a Orientului Mijlociu. Producția lui este atestată încă din secolul al XVII-lea. Cu timpul a devenit o parte de nelipsit a culturii turcești, mai ales în perioada Tanzimatului (a reformelor) din secolul al XIX-lea, când a început să fie produs la scară mai mare.
Cuvântul "rakı" provine probabil din termenul arab "araq", care desemnează băuturile distilate. Același termen se folosește și în alte țări pentru tipuri asemănătoare de alcool.
Ingrediente tipice și producerea rakiului
Raki se obține prin distilarea strugurilor (uneori a stafidelor), lăsați mai întâi la fermentat. Apoi se adaugă anasonul, care îi dă băuturii gustul caracteristic. Producția are mai multe etape:
- Fermentarea - strugurii sau stafidele sunt lăsați la fermentat, ca să se obțină soluția alcoolică de bază.
- Prima distilare - amestecul fermentat se distilează și rezultă distilatul de bază.
- Adăugarea anasonului - în distilat se pun semințe de anason.
- A doua distilare - amestecul se distilează din nou, pentru un gust mai curat și mai fin.
- Maturarea - rakiul este lăsat să se odihnească în recipiente din inox sau din lemn de stejar.
Raki göbek
În procesul de distilare a rakiului se folosește termenul "göbek" (în turcă "buric"), care desemnează partea de mijloc a distilatului. Această parte este considerată cea mai valoroasă, pentru că are alcoolul cel mai curat și cele mai echilibrate componente de gust. La începutul distilării (așa-numitele "frunți") și la sfârșitul ei (așa-numitele "cozi") pot apărea substanțe sau gusturi mai puțin dorite, de aceea aceste părți se separă. Göbek este însă întotdeauna parte din produsul final și îi influențează puternic calitatea.
Göbek este considerat cea mai bună parte a distilatului. Am gustat și eu o sticlă mică de raki göbek de la Efe, în călătoria mea prin Turcia din aprilie. Într-un magazin specializat din orașul Konya, o sticlă de 35 cl m-a costat 760 TRY (18 EUR).
Cum se bea rakiul
Rakiul se servește în mod tradițional în pahare înalte și înguste, adesea cu apă sau cuburi de gheață. Când se amestecă cu apă, uleiurile de anason, care nu se dizolvă în apă, se separă în picături minuscule, iar băutura devine albă ca laptele. În Turcia, acest fel de a-l servi e cunoscut drept "aslan sütü" (laptele leului).
De ce se face din struguri raki, și nu vin?
În cultura turcească, rakiul a avut, istoric vorbind, întâietate față de vin, mai ales din motive religioase și culturale. Imperiul Otoman era preponderent musulman și, deși alcoolul nu era interzis tuturor locuitorilor, rakiul era considerat o băutură mai acceptabilă decât vinul.
În plus, la producerea rakiului se pot folosi și struguri sau stafide de calitate mai slabă, care nu ar fi potriviți pentru vin sau pentru a fi folosiți direct în bucătărie. Așa se valorificau la maximum roadele pământului.
Băuturi asemănătoare din alte țări
Raki are multe rude în toată lumea, toate cu aceeași bază - un distilat aromatizat cu anason:
- Ouzo (Grecia) - băutura grecească cu anason, care se bea la fel ca rakiul, adesea cu apă.
- Arak (Orientul Mijlociu) - popular în țări precum Liban, Siria sau Irak.
- Pastis (Franța) - varianta franceză, care pe lângă anason conține și alte plante, de exemplu lemn dulce.
- Sambuca (Italia) - un lichior italian mai dulce decât rakiul, servit adesea cu boabe de cafea.
- Mastika (Balcani) - un distilat balcanic aromatizat cu rășină sau cu anason, îndrăgit mai ales în Bulgaria și Macedonia de Nord.
Eu prefer vinul în locul băuturilor tari, dar tocmai rachiurile cu anason sunt printre preferatele mele.
Noroc și bea cu măsură!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
