Chè Sài Gòn: deserturi vietnameze în Sapa Praga
Pahare în spatele geamului, fiecare cu un număr, iar în meniu descrierea în două limbi, vietnameză și cehă. Taraba din colțul din spate al pieței vietnameze Sapa din Libuš a rezolvat bariera lingvistică mai elegant decât multe dicționare: desertul al cărui nume nu te încumeți să-l pronunți îl comanzi pur și simplu după număr.
Chè Sài Gòn s-a specializat în chè, familia vietnameză de cupe dulci și băuturi din fasole, tapioca, jeleu, fructe și lapte de cocos, are în jur de zece feluri și e unul dintre puținele locuri din Sapa care se dedică în întregime acestui gen de desert.
Tot ce încape în cuvântul chè
Cuvântul chè desemnează de fapt o categorie întreagă: Wikipedia vietnameză înșiră sub el peste cincizeci de feluri cu nume proprii, de la băuturi dulci până la cupe dense, ca o budincă. Numitorul comun îl reprezintă zahărul și amidonul, restul ține de imaginație - fasole mung, perle de tapioca, cuburi de jeleu, bucăți de fructe, lapte de cocos. Chè se servește atât cald, cât și cu gheață, se mănâncă cu lingurița din castron sau se bea din pahar; granița dintre desert și băutură n-a trasat-o nimeni vreodată și nu-i lipsește nimănui. Se pronunță cam "ce", iar vietnameza i-a mai pregătit și o capcană lingvistică: exact același cuvânt înseamnă și ceai. Dacă cele două sensuri sunt și rude de sânge, nici dicționarul nu se încumetă să spună. În Vietnam, chè ajunge și pe altare: apare printre ofrande la ritualul de cinstire a stelei destinului.
Sài Gòn din numele tarabei trădează școala din sud. Saigonul, actualul Oraș Ho Chi Minh, a îndrăgit mai ales variantele amestecate numite chè thập cẩm, în care fasolea, jeleul, tapioca și fructele se așază unele peste altele ca niște straturi geologice. Idei asemănătoare au avut și alții: Thailanda are ruam mit, Filipinele halo-halo, Malaysia cendol - dar sunt invenții paralele, iar chè n-a avut niciun rol la nașterea lor. Mixul special colorat din spatele geamului tarabei pragheze e exact acest gen sudic, într-un pahar.
Unde se află taraba și cu cine se învecinează
Sapa se află în Libuš, la marginea de sud a Pragăi, iar Chè Sài Gòn îl cauți în partea din spate a complexului, la câțiva pași de templul budist. Chiar alături e bistroul Sành Quán, așa că îți poți compune aici un prânz întreg: sărat la vecini, dulce la ghișeu. Chè se gătește în Sapa și la micuțul bistrou Lán dê - Xôi Chè, dar în clasamentul meu al popasurilor din Sapa taraba de lângă templu ocupă un loc fruntaș. Iar dacă vii aici mai ales pentru bún chả la grătar sau pentru supa de pește bún cá, lasă-ți loc și pentru desert, după supă: un pahar de chè e mai sățios decât pare la prima vedere, iar cel mai bine se gustă în grup - fiecare ia alt număr, iar lingurițele circulă de la unul la altul. Dacă nu ajungi tocmai până în Libuš, găsești paharele și în aplicațiile de livrare.
Trei pahare din fundul Sapei
Eram trei la tarabă, așa că am cerut trei numere. Cel mai mult ne-a plăcut chè cu jackfruit proaspăt, tapioca neagră și albă, jeleu și cocos: fructul a adus aroma și dulceața, perlele de tapioca o rezistență elastică la mestecat, iar laptele de cocos a legat totul. Mixul special era în toate culorile și avea alt gust la fiecare strat - fasole, jeleu, tapioca și taro violet, fiecare linguriță puțin altfel. Chè de cocos a fost cel mai simplu și cel mai cremos din trio. Asupra câștigătorului am căzut de acord toți trei, fără vot. Fiecare pahar a costat 90 CZK (3,60 EUR).
Chè Sài Gòn
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
