Pubul The Long Hall, Dublin
Un pub irlandez se poate cumpăra astăzi pur și simplu. Din anii '90 se vinde ca o bucătărie din catalog: o companie proiectează interiorul, livrează lemnul închis la culoare, alama și firmele patinate, iar Irish pub-ul gata făcut este apoi montat oriunde în lume - numai în Italia au răsărit cincizeci și opt în numai șase luni după Campionatul Mondial de fotbal din 1990.
The Long Hall este exact opusul: un pub victorian autentic pe South Great George's Street, unul dintre cele mai vechi din Dublin, cu o licență pentru vânzarea băuturilor atestată la aceeași adresă încă din 1766.
Ce înseamnă Long Hall și cine a trecut pe aici
"Sala lungă": pubul e îngust și alungit, deci numele descrie, evident, forma încăperii. Așa spun majoritatea ghidurilor. Numai că arheologia puburilor dublineze are o explicație mai bună: numele nu se referă, cel mai probabil, la sala cu barul, ci la coridorul lung și îngust care trece prin spatele barului, pe unde, până în 1951, femeile erau servite separat de sala principală. Pubul își trage deci, după toate probabilitățile, numele de la propriul coridor din spate. Trebuie să recunosc cinstit că această versiune se sprijină pe tradiția pubului, nu pe un document de arhivă - dar, spre deosebire de "sala lungă", măcar are o poveste.
Mahon, oglinzi și lupta pentru titlul de cel mai vechi pub
Înfățișarea de azi i-a dat-o proprietarul Patrick Dolan, la reconstrucția din 1881. A mizat pe gustul victorian cel mai rafinat: un bar din mahon, sculpturi lucrate de mână, sticlă șlefuită și oglinzi - convexe și concave deopotrivă, ca să lărgească optic spațiul îngust. De atunci interiorul practic nu s-a schimbat, așa că astăzi bei într-o încăpere care este ea însăși o piesă de muzeu - cam ca servanta bunicii cu cristaluri șlefuite, de care în copilărie nici nu aveai voie să te atingi - doar că de asta te poți atinge, și încă cu berea în mână. Titlul de cel mai vechi pub din oraș nu și-l poate aroga totuși The Long Hall: în Dublin concurența pentru el e mare, iar Brazen Head îl depășește fie și numai prin vechimea clădirii; de altfel, puburi victoriene la fel de bine păstrate se găsesc și în restul Irlandei, și în Marea Britanie. În schimb, The Long Hall se poate lăuda cu ceva numai al lui: Phil Lynott, de la trupa Thin Lizzy, a filmat chiar la acest bar, în anii '80, secvențe din videoclipul piesei Old Town.
Guinness turnat în două etape, whiskey cu o picătură de apă
Aici se bea în primul rând Guinness, pe care The Long Hall îl toarnă cu o grijă apreciată în tot orașul, și whiskey irlandez - oferta merge de la obișnuitul Jameson până la ediții limitate. Ambele băuturi vin cu câte o lecție de răbdare. Guinness se toarnă în două etape: barmanul umple halba aproape de tot, lasă spuma de azot să se așeze și abia apoi completează restul - cine bate nerăbdător din picior la bar între timp se dă de gol ca turist înainte să apuce să bea. Iar în whiskey se pune o picătură de apă. Explicația ține de chimia pură: apa scade concentrația de alcool la suprafață și eliberează substanțele aromatice, iar whiskey-ul, cum se spune pe aici, "se deschide".
O după-amiază vizavi de bar
Am ajuns la The Long Hall după-amiaza, când era liber chiar și scaunul din fața barului, iar personalul avea timp de vorbă. Pe lângă halba de Guinness am cerut o recomandare de whiskey irlandez și odată cu el am primit și o inițiere practică: barmanul mi-a arătat cum să picur puțină apă în pahar, ca whiskey-ul să se deschidă - și chiar s-a deschis: alcoolul s-a retras și aromele au ieșit la iveală. Un local superb, personal atent și rapid, prețuri normale pentru Dublin. Dacă seara pubul se umple până la ultimul loc, nu pot decât să ghicesc - la ora aceea ascultam deja muzică live la Cobblestone.
The Long Hall
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
