Full Irish breakfast: micul dejun tradițional irlandez
Dacă bucătăria irlandeză ar avea un steag, farfuria asta ar fi pe el. Cu atât mai mare e surpriza că două lucruri fără de care turiștii de azi nu și-o pot imagina nu au fost inventate în Irlanda: hash brown a venit din America, iar fasolea în sos de roșii a impus-o reclama.
Full Irish breakfast este un mic dejun copios, prăjit, și cel mai cunoscut fel al bucătăriei irlandeze: bacon, cârnăciori de porc, ou ochi, ciuperci champignon prăjite, roșie la grătar, câte o felie de black pudding și de white pudding, plus soda bread cu unt și ceai negru tare. Aproape totul iese din aceeași tigaie, iar porția te ține sătul până seara.
Ce înseamnă full Irish breakfast
Numele e pur descriptiv - micul dejun irlandez complet - iar cel mai interesant la el e ce lipsește. Irlandeza nu are un cuvânt propriu pentru micul dejun: îi spune bricfeasta, adică englezescul breakfast transcris fonetic. Cea mai irlandeză masă a zilei poartă așadar, chiar și în irlandeză, un nume englezesc. Și, ca să fiu sincer: micul dejun mare și prăjit îl împart toate Insulele Britanice - Anglia are full English cu fasole și pâine prăjită în tigaie, Irlanda de Nord Ulster fry cu lipia de cartofi potato farl, Scoția adaugă un cârnat pătrat fără membrană, iar Țara Galilor chiar și chiftelușe din alge marine prăjite. Când m-am pregătit prima dată să merg în Irlanda, am căutat o diferență de fond între varianta irlandeză și cea englezească - și n-am găsit-o. Varianta irlandeză s-ar recunoaște, chipurile, după white pudding-ul de lângă black pudding și după soda bread în loc de toast. Chipurile.
Cum a ajuns tigaia fermierului în toate hotelurile
Micul dejun mare și prăjit apare în izvoare brusc, abia în epoca victoriană - în cărțile de bucate l-a introdus Isabella Beeton în 1861, ca imitație accesibilă a somptuoaselor mese de dimineață ale nobilimii de la țară. Când anume a început să i se spună full Irish, nimeni nu poate data exact. Satul irlandez avea oricum motive mai practice decât nobilimea: fermierul avea nevoie de calorii înaintea unei zile lungi și reci; se prăjea totul într-o singură tigaie, pentru că și combustibilul, și apa cărată de la fântână erau scumpe. Simbol național l-a făcut însă abia turismul - pensiunile bed & breakfast, care din anii 1950 și-au construit renumele și afacerea pe un mic dejun consistent.
Și cei doi intruși de la început? Hash brown-ul, un triunghi de cartofi prăjiți, e o invenție americană, ajunsă în tigaia irlandeză odată cu semipreparatele congelate; fasolea în sos de roșii a impus-o reclama firmei Heinz, care în 1927 a transformat un import de lux într-un mic dejun "tradițional". În farfuria mea din Dublin erau amândouă. Tradiția are o memorie mai flexibilă decât ar vrea să recunoască.
Ce este black pudding și cum se comandă micul dejun
Să nu te păcălească cuvântul pudding: black pudding și white pudding sunt mezeluri, tăiate în felii rotunde și prăjite în tigaie. Black pudding-ul este o rudă îndepărtată a sângeretelui - sânge de porc, grăsime și mai ales o proporție mare de fulgi de ovăz, datorită cărora varianta irlandeză are o textură mai grosieră și mai granuloasă decât cârnații englezești cu sânge. White pudding-ul este același lucru fără sânge, mai deschis la culoare și condimentat mai delicat. Amândouă se trag din tradiția tăierii porcului, când nu se aruncă nimic - și amândouă țin azi de tot ce e mai irlandez în farfurie.
Orice ar sugera bufetele de hotel, irlandezii nu mănâncă așa în fiecare zi. În zilele lucrătoare domină toastul și terciul de ovăz, iar micul dejun acesta ține de weekend, de sărbători și de musafiri - în schimb multe cafenele și puburi îl servesc toată ziua, ca all-day breakfast, așa că nu-l ratezi nici la prânz, lucru pe care îl apreciezi de pildă a doua zi după o seară petrecută la un Guinness. Farfuria e însoțită de un ceainic de ceai negru tare cu lapte; cafeaua e tolerată. Iar cine se grăbește are o scurtătură pur irlandeză: breakfast roll, o baghetă umplută cu ingredientele micului dejun, de la benzinărie sau de la magazinul de cartier.
La o masă cu mușama, la Oh'Rourke's
Full Irish breakfast l-am mâncat în Dublin, în bistroul Oh'Rourke's (vezi Unde să mănânci în Dublin?) - un local mic, cu fețe de masă din plastic și mobilier auster, unde la ora micului dejun stăteau doar localnici. Acolo îți compui micul dejun bucată cu bucată - alegi ce vrei din meniu - și opt componente plus cafea sau ceai m-au costat cam 9 EUR. Baconul a rămas moale, gălbenușul curgea exact cât să aibă toastul în ce să se înmoaie, iar cele mai bune au fost cele două feluri de pudding. Domnul care servea mi-a dat, odată cu nota, și un pont: un pub cu muzică live seara - ce a ieșit din asta afli în articolul despre pubul The Cobblestone. A doua zi am încercat Tasty 8, un bistro vizibil mai lustruit, cu servire rapidă și profesionistă, unde pe lângă micul dejun clasic fac și niște ouă Benedict excelente; plătești ceva mai mult. M-aș întoarce în amândouă. La Oh'Rourke's, fără să stau pe gânduri.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
