La Cité du Vin: muzeul vinului din Bordeaux
Clădirea de pe malul Garonnei arată de parcă cineva ar fi reușit să oprească mișcarea în loc: zece niveluri de aluminiu auriu și sticlă răsucite într-un singur vârtej. Ghidurile și jumătate de internet îi spun decantor pentru vin roșu. Și eu îi spuneam tot așa. Numai că arhitecții de la studioul XTU n-au desenat niciun decantor - ei vorbesc despre vinul care se învârte în pahar, despre trunchiul noduros al viței-de-vie și despre vârtejurile râului lângă care se înalță clădirea.
La Cité du Vin este un muzeu interactiv al vinului din Bordeaux - iar prin vin se înțelege aici lumea întreagă, nu doar pivnițele pe care se sprijină faima bucătăriei franceze.
De ce se numește Cité și vorbește despre lumea întreagă
Francezii numesc cité nu doar un oraș, ci și marile complexe culturale: Parisul are Cité des Sciences pentru știință, iar Bordeaux a construit același lucru pentru vin. De altfel, administratorii evită chiar și cuvântul muzeu și descriu locul ca pe un spațiu cultural aflat undeva între muzeu și parc tematic. Cine vine aici așteptând un sanctuar al marilor grand cru locale va avea o surpriză - expoziția permanentă, întinsă pe trei mii de metri pătrați, parcurge istoria, peisajele, meșteșugurile și ritualurile vinului din Antichitate până azi, iar într-un muzeu pe care Bordeaux l-a plătit în mare parte din propriul buzunar, vinul de Bordeaux e doar una dintre multe teme. Cine vrea să se închine chiar podgoriilor are oricum Saint-Émilion la doar o aruncătură de băț.
Muzeul a fost susținut cu insistență de Alain Juppé, primarul de lungă durată al orașului; trebuia să devină motorul transformării vechiului cartier portuar Bacalan. Construcția a înghițit în jur de 81 de milioane de euro, în mare parte bani publici, iar în mai 2016 a fost inaugurată cu fast de președintele Hollande. Cea mai interesantă factură a sosit însă după recepția clădirii: orașul a trebuit să le mai plătească arhitecților 600.000 de euro pentru drepturile de autor, printre altele și pentru imaginea clădirii pe care tot el o plătise. Investiția a dat totuși roade - de la deschidere, prin muzeu au trecut peste trei milioane de oameni, iar mai bine de jumătate dintre vizitatori vin din străinătate.
Arome sub clopote de sticlă și videoclipuri pe sărite
Înăuntru nu mergi de la o vitrină la alta, pentru că aproape că nici nu există vitrine. Cam douăzeci de puncte sunt interactive: la mesele senzoriale ridici clopote de sticlă și miroși tot ce poate să se simtă într-un vin, iar la videoclipuri alegi singur încotro merge povestea. Seamănă mai mult cu un centru interactiv de știință decât cu un magazin de vinuri - totul se poate atinge, mirosi și deschide cu un clic, așa că bănuiesc că un copil se distrează aici la fel de bine ca un adult. Vizita se încheie la etajul opt, la Belvédère, belvederea aflată la 35 de metri înălțime, unde prețul biletului include un pahar de vin - alegi dintre peste cincisprezece sticle din toată lumea.
La Cité du Vin nu e nici măcar singurul loc din Bordeaux unde se povestește despre vin: în cartierul Chartrons funcționează din 2008 micul Musée du Vin et du Négoce, dedicat mai ales istoriei comerțului cu vin. Iar ideea a prins în toată Europa - Burgundia și-a deschis propria Cité, împărțită chiar între trei orașe, iar în 2020 Porto a lansat un întreg cartier de muzee, World of Wine, ai cărui creatori nu ascund că s-au inspirat din Bordeaux. E bine să-ți cumperi biletul din timp, online. Intrarea e inclusă și în Bordeaux CityPass, care merită pentru oricine plănuiește să petreacă în oraș mai mult de o zi.
Un pahar la etajul opt
Am petrecut în muzeu o după-amiază întreagă și cel mai mult m-au captivat tocmai mesele senzoriale: să miros o mulțime de arome care pot apărea într-un vin și să pornesc videoclipuri în care spectatorul alege singur încotro o iau mai departe. Paharul de la Belvédère l-am luat cu mine pe terasa panoramică, de unde vezi departe peste tot orașul și peste Garonne. Biletul simplu costă 21 EUR. Iar în magazinul de la ieșire, aprovizionat cu vinuri locale și din toată lumea într-o cantitate pe care n-am mai văzut-o nicăieri, am dat peste o Pálava din Moravia, de la crama Sonberk. Muzeul m-a purtat prin toate civilizațiile vinului - și până la urmă cel mai mult m-a bucurat o sticlă pe care o știu de acasă.
La Cité du Vin
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
