Ce să mănânci în Barcelona?

Barcelona este capitala Cataloniei și al doilea oraș ca mărime al Spaniei. La masă însă e mult mai catalană decât spaniolă. În loc de coșulețul cu pâine, pe masă ajunge pâinea frecată cu roșie, înainte de prânzul de duminică lumea iese la un vermut, iar de Sfântul Ștefan se coc canelloni. Sangria și paella găsești, desigur, și aici, mai ales pe străzile pe unde se revarsă valul de turiști - bucătăria catalană nu-i așteaptă și își vede de treabă în ritmul ei câteva străzi mai încolo.

Piețele din Barcelona

Ritmul acesta se vede cel mai bine în piețe - aproape fiecare cartier din Barcelona are hala lui acoperită, cu pește, legume și un bar pentru o masă la mijlocul dimineții. Prima mențiune a unei tarabe cu carne pe locul pieței de azi La Boqueria datează încă din 1217. Numele oficial îl are de la mănăstirea Sant Josep, care s-a aflat aici până la incendiul din 1835; halele acoperite au fost ridicate după 1840, iar oficial piața se numește și azi Mercat de Sant Josep. Prin poarta dinspre La Rambla trec azi mai mulți vizitatori decât prin Sagrada Família, iar din piața localnicilor a devenit în mare parte o atracție turistică. Dacă vrei să faci cumpărături mai pe îndelete, ai la îndemână Mercat de Santa Caterina, cu acoperișul ei colorat și ondulat, sau Mercat de Sant Antoni, în fața căreia duminica se vând cărți vechi.

Barurile din piețe țin vie tradiția esmorzar de forquilla, "micul dejun cu furculița": negustorii și muncitorii care descărcau marfa din zori aveau nevoie la mijlocul dimineții de o masă caldă și consistentă - burtă, cod sărat, fasole cu cârnat. Barurile din piețele Barcelonei duc tradiția mai departe, iar site-urile culinare catalane o descriu drept răspunsul local la brunch-ul globalizat.

Baruri de vermut, xampanyeries și granjes

"Fer el vermut", adică ieșitul la un vermut, e în Barcelona un ritual de weekend: un pahar de la dozator, o măslină, un strop de sifon și alături câteva tapas sau o conservă. Scriu pe larg despre el în articolul despre ora spaniolă a vermutului - Barcelona e unul dintre orașele care îl iau cel mai în serios, iar bodega Quimet & Quimet din cartierul Poble Sec toarnă vermut de peste o sută de ani.

Cava se naște în Penedès, chiar la sud de oraș, iar în catalană i s-a spus multă vreme xampany. Barcelona a inventat pentru ea un tip propriu de local: xampanyeria, un bar pentru vin spumant și tapas. Cea mai celebră, El Xampanyet, chiar lângă Muzeul Picasso din cartierul Born, a fost deschisă de familia Esteve în 1929, iar vinul ușor spumant cu același nume curge acolo și azi.

Barcelona are și bere proprie: Estrella Damm a fost fondată în oraș în 1876 de doi veri din Alsacia, care s-au refugiat aici după războiul franco-prusac - de aici numele cu rezonanță germană al unei beri catalane. Azi se produce în vecinul El Prat de Llobregat, iar în 2026 împlinește 150 de ani; mai multe în articolul despre berea spaniolă. Numai să nu te aștepți la o tapa gratuită ca în Granada - în Barcelona, mâncarea de lângă bere se plătește.

Și apoi mai sunt granjes, barurile de lapte. Străduța Carrer Petritxol din Cartierul Gotic e plină de ele: Granja Dulcinea din 1941, Granja La Pallaresa din 1947. Se comandă un suís, ciocolată caldă groasă cu un munte de frișcă, și alături churros de înmuiat în ea. Orașul are cacaua în sânge - ColaCao, pudra pe care o știe orice copil spaniol, a apărut în 1946 în cartierul Gràcia din Barcelona. Iar când e cald, vin la rând orxateriile: orxata e o băutură din Valencia, dar în Barcelona au adus-o acum o sută de ani imigranții din sud. La Valenciana o servește din 1910, Sirvent din 1928.

Ce să mănânci în Barcelona

• Bomba de la Barceloneta. O chiftea prăjită din piure de cartofi umplută cu carne, servită cu aioli și un sos iute. A apărut în anii '50 în barul La Cova Fumada din cartierul portuar Barceloneta și e una dintre puținele tapas pe care Barcelona le-a inventat singură.
• Bikini. Un toast cu șuncă și cașcaval, parte din micul dejun spaniol. Și-a primit numele de la sala de dans Sala Bikini din Barcelona: pe vremea lui Franco, numele străine de mâncăruri nu erau bine văzute, așa că croque-monsieur-ul franțuzesc se vindea aici drept "sandviș al casei", iar clienții au început să-i spună după numele localului.
• Canelons. Canelloni umpluți cu carne friptă și gratinați cu sos bechamel. I-au adus în Barcelona, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, bucătarii italieni din casele burgheze; azi sunt felul de mâncare catalan de Sant Esteve (Sfântul Ștefan), pe 26 decembrie.
• Pa amb tomàquet. Pâine frecată cu roșie și usturoi, cu sare și ulei de măsline. A inventat-o satul catalan al secolului al XIX-lea, dar în restaurantele din Barcelona ajunge automat pe masă alături de orice.
• Crema catalana. O cremă de gălbenușuri cu crustă caramelizată, atestată în cărțile de bucate catalane încă din secolul al XIV-lea; tradițional se mănâncă de Sfântul Iosif, pe 19 martie. E a întregii Catalonii, dar în Barcelona o găsești în fiecare meniu.
• Botifarra amb mongetes. Cârnat catalan cu fasole albă, deseori numit felul național al Cataloniei. Nu e o specialitate a Barcelonei, dar în restaurantele tradiționale ale orașului e o alegere sigură.
• Esqueixada. O salată rece din cod sărat mărunțit, roșii și ceapă - un clasic catalan de vară pe care îl are aproape orice local tradițional din Barcelona.
• Mel i mató. Brânză proaspătă cu miere, desert legat de locul de pelerinaj Montserrat, aproape de oraș; brânza mató apare deja în cartea de bucate medievală Sent Soví.
• Calçots. Ceapă verde coaptă, cu sos romesco. Vine din Valls, lângă Tarragona, dar din ianuarie până în martie o au și restaurantele din Barcelona - iar pentru o calçotada ca lumea, localnicii ies din oraș.
• … și, dacă vrei, alte zeci de mâncăruri spaniole din listă: Ce să mănânci în Spania.

Dacă ai doar câteva zile în Barcelona, tot apuci esențialul: dimineața o piață, la prânz un vermut, după-amiaza o granja și seara un clasic catalan. Exact în ordinea asta trăiește orașul.

Poftă bună în Barcelona!

Dan Špaňhel

Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.

Despre mine Contact