Piața veche din Betleem: un souk de dimineață sub arcade de piatră
La câțiva pași de piața unde sosesc autocarele cu pelerini, Betleemul se îngustează în ulițe în care becurile atârnate pe sârme ard chiar și ziua. În loc de suveniruri, aici stau lăzi cu ardei, lămâi și cartofi pe care încă se mai vede pământul, iar printre tarabe își fac loc cărucioarele de cumpărături.
Piața veche (în arabă: السوق القديم, as-Suq al-Qadim) este piața de zi cu zi din centrul istoric al Betleemului - locul unde începe bucătăria palestiniană, cu câteva ore înainte să ajungă în farfurie.
De ce i se spune souk și pe unde trece
Cuvântul souk îl întâlnești în orice oraș arab, iar originea lui e mai veche decât prăvăliile pe care le desemnează astăzi: rădăcina arabă s-w-q însemna "a mâna". Odinioară, la târg se mânau vitele, iar numele a rămas și după ce animalele au făcut loc lăzilor cu legume. Souk-ul din Betleem e unul dintre cele mai modeste. Ierusalimul, Hebronul sau Nablusul au adevărate rețele de piețe împărțite pe meșteșuguri; Betleemul are un singur traseu întortocheat. Începe la capătul străzii Al Mdbasseh, lângă mănăstire, și duce pe ulițe sub arcade de piatră până în piața Al Manarah, vecină cu Piața Ieslei de lângă Biserica Nașterii Domnului.
De unde vine recolta în piață
Cartierul vechi din jurul pieței s-a format în perioada otomană. Forma de azi este, potrivit primăriei din Betleem, rodul unei nenorociri: cutremurul din 1927 a dărâmat cele mai multe dintre prăvăliile de atunci, iar orașul a reconstruit apoi zona; la ultima renovare, piața a primit o infrastructură nouă, iar fațadele de piatră au rămas cele originale. Marfa vine însă tot de unde a venit dintotdeauna - din satele din jurul Betleemului. Battir, ale cărui terase de piatră sunt udate de șapte izvoare de două mii de ani, este înscris din 2014 pe lista patrimoniului mondial UNESCO pentru peisajul său agricol, iar vecinului Artas i se spune, datorită grădinilor sale, cămara ținutului Betleemului. Apa e o raritate aici - cam patru cincimi din câmpurile palestiniene depind doar de ploaie - iar recolta ambelor sate se sprijină pe izvoare care curg și astăzi. Dacă vrei să prinzi piața în toiul ei, vino dimineața, când fermierii descarcă recolta proaspătă.
O tavă de ful, bobul înăbușit
Printre legume se găsesc și câteva tarabe cu mâncare. Pe una dintre ele stă o tavă mare de metal cu bob înăbușit, garnisit cu felii de lămâie și presărat cu pătrunjel, iar alături alta cu năut - din el se face în regiune humus și falafel. Bobul înăbușit se numește ful și este probabil cel mai răspândit fel de mâncare din Orientul Mijlociu: s-a născut în Egipt, iar întregul Levant l-a adoptat la micul dejun. Numele complet, ful medames, poartă în el cuvântul copt pentru "îngropat" - odinioară, bobul era lăsat să fiarbă încet într-o oală îngropată în cenușă fierbinte. Bucătăria palestiniană îl asezonează cu roșii, ardei și sumac acrișor; în Irak, din același bob se gătește bagilla. Tacâmul de aici este pâinea pita: bobul nu se mănâncă cu lingura, ci se ia cu o bucată de lipie.
Ful-ul e o mâncare a dimineții, la fel ca întreaga piață. Și poate tocmai de aceea souk-ul îi pare familiar chiar și unui vizitator venit de la celălalt capăt al lumii: ceea ce piețele de producători de la noi vând ca pe o întoarcere de weekend la rădăcini n-a încetat niciodată să fie aici felul obișnuit de a face cumpărături.
O dimineață printre tarabele din Betleem
Am intrat în piața veche dinspre strada Al Mdbasseh și m-am lăsat purtat de ulițele întortocheate până în piața Al Manarah. Pe aici nu te poți grăbi: la fiecare câțiva pași te dai la o parte din calea unui cărucior sau a unui grup strâns în jurul unei tarabe. Străini nu prea găsești aici și tocmai de aceea plimbarea prin piață e o adevărată experiență - Betleemul își trăiește aici dimineața obișnuită, indiferent cine se uită. La una dintre tarabe am gustat un bob foarte bine condimentat; mai mult decât gustul, mi-a rămas însă în minte forfota din piață.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
