Ce să mănânci în Sorrento?
Sorrento este un oraș italian cocoțat pe stâncile Peninsulei Sorrentine din Campania, care privește peste Golful Napoli spre Vezuviu - și care și-a clădit gastronomia pe lămâi. Cresc pe terase chiar deasupra mării și poartă o denumire protejată. Le întâlnești la tot pasul: în vitrinele magazinelor, în paharul de aperitiv și în glazura deserturilor. A scrie despre mâncarea din Sorrento înseamnă, așadar, a scrie mai ales despre lămâi - și imediat după aceea despre Napoli, care, peste golf, e mai aproape decât pare pe hartă.
Lămâile de pe terasele din Sorrento
Soiul local se numește ovale di Sorrento: o lămâie ovală, cu coaja groasă și intens aromată, care poartă de la cumpăna mileniilor marca europeană protejată IGP. Lămâile se coc sub rogojini de paie numite pagliarelle - acestea fac umbră, încetinesc coacerea și tocmai datorită lor coaja devine partea cea mai prețioasă a fructului. Pe coaja aceasta se sprijină apoi toată bucătăria din Sorrento: se macerează în alcool pentru limoncello, parfumează crema desertului delizia al limone și dă prospețime înghețatei de lămâie. Coasta Amalfitană vecină are propriul soi protejat, alungitul sfusato amalfitano, iar localnicilor nu le place deloc când cele două sunt confundate - o singură coastă, două lămâi și o rivalitate tăcută pe care o poți gusta.
Ce să mănânci în Sorrento
- Limoncello. Lichior dulce din coaja galbenă a lămâilor locale, originar chiar din Peninsula Sorrentină. Denumirea protejată Liquore di Limone di Sorrento cere cel puțin 30 la sută alcool; se bea rece ca gheața, după masă, iar pe terase și ca limoncello spritz cu prosecco.
- Gnocchi alla Sorrentina. Gnocchi de cartofi gratinați cu sos de roșii, mozzarella fiordilatte și busuioc - singurul fel de mâncare care poartă direct numele orașului Sorrento.
- Delizia al limone. O cupolă de pandișpan cu cremă de lămâie, îmbibată cu sirop de limoncello. A creat-o în 1978 cofetarul Carmine Marzuillo din Sorrento, iar astăzi și-o revendică întreaga coastă a Campaniei.
- Gelato al limone și crema amalfitana. Înghețată de lămâie din lămâi locale și o cremă fină de lapte cu lămâie, după modelul deliziei. Gelateriile din Sorrento își clădesc oferta pe aceste două arome.
- Spaghetti alla Nerano. Spaghete cu dovlecei prăjiți și brânză provolone del Monaco. Au fost inventate în anii 1950 la restaurantul Maria Grazia din Marina del Cantone, pe cealaltă parte a peninsulei, iar rețeta ține și azi de toată zona Sorrento.
- Provolone del Monaco. Brânză maturată din laptele vacilor care pasc pe versanții Munților Lattari, cea mai faimoasă brânză a peninsulei, cu denumirea DOP. Și-a primit numele după pelerinele grele în care păstorii o duceau la piață la Napoli - se spune că arătau ca niște călugări.
- Treccia di Sorrento. Brânză proaspătă din pastă filată fior di latte, împletită într-o coadă caracteristică. Treccia se potrivește de minune cu roșii și ulei de măsline.
- Noci di Sorrento și nocino. Pe lângă lămâi, Peninsula Sorrentină e și un ținut al nucilor; din nucile verzi, culese după tradiție în noaptea de Sânziene, se prepară aici, prin macerare, lichiorul închis la culoare nocino, un digestiv dulce-amărui pentru finalul cinei.
- … și, eventual, alte zeci de feluri de mâncare italiene din listă: Ce să mănânci în Italia.
Napoli, Capri și Amalfi în farfuria din Sorrento
În Sorrento, bucătăriile întregului golf se întâlnesc pe câteva sute de metri. Pizza a ajuns aici din Napoli, aflat la douăzeci și cinci de kilometri peste apă, odată cu pizzaioli formați la cuptoarele de acolo - localnicii i-au adăugat cu timpul propria variantă, pizza sorrentina, cu marginea mai plată și mozzarella din peninsulă. Tot din Napoli vin și preparatele prăjite de street food, în frunte cu frittatina, o bilă de paste într-o crustă crocantă. Insula Capri, aflată în apropiere, a contribuit cu salata caprese și cu tortul de ciocolată și migdale torta caprese, iar Amalfi cu pastele scialatielli, despre a căror origine se poartă dispute de-a lungul întregii coaste.
Unde să mănânci în Sorrento?
- Trattoria Torna a Surriento. O trattorie de familie, ținută de un cuplu din Napoli pe Via Santa Lucia, la câțiva pași de corso și totuși departe de fluxul principal de turiști: polpette în ragù fiert îndelung la foc mic, gnocchi alla sorrentina și scialatielli cu cârnat salsiccia. Cea mai mare surpriză pentru mine au fost vinetele marinate în ulei. Seara se cântă la mese, așa că localul se potrivește mai degrabă unei cine lungi decât unui prânz rapid.
- Genny street food. Un ghișeu cu specialități napoletane prăjite pe Via degli Aranci, lângă gara Circumvesuviana: frittatine, arancini și crocché, crocante și deloc unsuroase.
- Antica Gelateria Sorrentina. Gelateria familiei Gargiulo de pe via Fuoro, din centrul istoric, cu a treia generație la tejghea. Alegerea mea: lămâie și, alături, crema amalfitana, aroma-emblemă a casei. Am plătit la fel ca în localurile la care turiștii nu ajung - pe una dintre arterele principale ale orașului, asta nu e deloc de la sine înțeles.
- Pizzeria da Michele. O pizzerie și rosticceria mică, puțin dincolo de Piazza Tasso, unde vin mai ales localnicii să ia o cutie la pachet. Pizza cu cârnat, vinete și busuioc am mâncat-o la o măsuță de plastic în fața intrării și mi-a plăcut enorm; la cuptor se lucrează chiar sub ochii tăi.
- Bar Nonna Emilia. Un bar mic chiar pe faleza cartierului pescăresc Marina Grande: un limoncello spritz sau un Bellini cu vedere spre mare, spre debarcader și spre pescarii de lângă plasele lor. Un spritz rece ca gheața lângă apă a fost cel mai plăcut moment de relaxare din Sorrento - aici nu se uită nimeni la ceas, iar după câteva minute nu te mai uiți nici tu.
Din Sorrento poți lua vaporul spre Amalfi și Positano, iar trenul spre Napoli sau spre Vezuviu.
Poftă bună în Sorrento!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.