Cachorrinho: hot dogul portughez
Cervejaria Gazela, o berărie de pe dealul de deasupra centrului din Porto, se laudă cu sloganul că cachorro-ul ei e mai vechi decât cea mai bună francesinha. Sună a obrăznicie - francesinha se prepară în oraș încă din 1952, deci cu un deceniu înainte să apară Gazela. Numai că în slogan nu scrie "prima", ci "cea mai bună", iar o frază formulată așa localul ar putea-o apăra și în instanță.
Cachorrinho este un mic sandviș din bucătăria portugheză: o chiflă crocantă cu cârnat proaspăt și brânză topită, presată pe un grătar de contact, stropită cu un sos iute de unt și tăiată în bucățele care se mănâncă la o bere.
Ce înseamnă cachorrinho și unde îl găsești
Cuvântul cachorrinho este diminutivul lui cachorro, câine - dacă introduci numele în traducător, afli că ți-ai comandat la bere un cățeluș. Pentru hot dog, portugheza are de fapt un cuvânt propriu, cachorro-quente, literal câine cald, și exact aici începe confuzia: cachorrinho poartă numele unui hot dog mic, dar nu are aproape nimic în comun cu hot dogul - nici chiflă moale, nici crenvurst fiert, nici muștar. Când un site brazilian le-a prezentat cititorilor sandvișul din Porto, a simțit nevoia să sublinieze că nu are absolut nimic de-a face cu cachorro-quente-ul lor.
În cazul unui preparat atât de tânăr, geografia e neobișnuit de limpede: cachorrinho este o specialitate strict din Porto - la Lisabona a ajuns abia de curând, iar localurile de acolo îl vând fără ocolișuri ca import "în stilul din Porto"; în rest, prin Portugalia îl cauți degeaba. În orașul natal are însă frați mai celebri: bifana, felii de porc pescuite din sosul picant direct în chiflă, și francesinha, un preparat în straturi pentru care ai nevoie de tacâmuri, cartofi prăjiți și o după-amiază liberă. Pe lângă ele, cachorrinho e o gustare la bere - și nici nu pretinde să fie mai mult.
Cine a inventat cachorrinho și cine l-a făcut celebru
Gazela s-a deschis în 1962, la câțiva pași de teatrul orașului, iar cachorrinho iese de pe grătarul ei încă din primele zile; când anume l-a presat cineva prima dată n-a notat nimeni, așa că istoria preparatului se contopește cu istoria localului. Cel mai bun capitol nu l-a scris însă bucătăria. De el s-a îngrijit un client: tăiatul în bucățele ar fi pornit de la dorința unui client care voia să mănânce mai încet - iar concesia făcută unui singur client care nu se grăbea e azi semnul distinctiv al întregului gen. Faima mondială i-a adus-o apoi Anthony Bourdain, care a ajuns aici în 2017 cu echipa de filmare de la Parts Unknown. Gazela se prezintă azi sub titulatura "O Original Cachorrinho" - originalul; și deocamdată niciun alt local nu i-o contestă.
Doi cârnați într-o singură chiflă
Înăuntru nu stă un crenvurst, ci chiar doi cârnați proaspeți diferiți, unul lângă altul - salsicha fresca și linguiça - acoperiți cu o felie de brânză queijo flamengo, răspunsul portughez la gouda. De rest se ocupă chifla papo seco, grătarul care o presează până devine crocantă și sosul iute de unt - rețeta exactă Gazela o ține secretă și se spune că doar doi oameni din local au voie s-o prepare. Crenvurstul în chiflă de la tarabele cu care suntem obișnuiți mizează pe muștar și pe o plecare grăbită; cachorrinho e o alinare la fel de simplă, doar că e clădită pe unt, pe brânză și pe faptul că rămâi o vreme la tejghea.
Se mănâncă în picioare sau pe un scaun de bar, cu scobitoarea sau cu mâna, bucățică cu bucățică, iar alături merge o bere mică - Gazela e, până la urmă, o cervejaria, o berărie. Cachorrinho se potrivește cel mai bine în rolul de gustare târzie: localnicii se opresc la el după teatru, după cinema sau în drum de la baruri și nimeni nu pretinde că ar fi cină. Iar dacă nu găsești niciun scaun liber, la o sută treizeci de metri mai încolo e a doua Gazela - a apărut atunci când o singură tejghea n-a mai făcut față cozii.
Pe urmele lui Bourdain, la Gazela
La Gazela (vezi Unde să mănânci în Porto?) nu m-a adus foamea, ci chiar Anthony Bourdain: voiam să parcurg în Porto o bucată din traseul lui și am început acolo unde filmase - localul își amintește și azi de vizita lui printr-un mic altar. M-au așezat la tejgheaua de marmură, numai printre localnici, care beau bere și o alternau cu bucățele de cachorrinho, iar de acolo am avut loc în primul rând la tot spectacolul; numărul cel mai rapid, tăierea sandvișului gata făcut, durează câteva secunde - dacă te uiți prea mult în bere, l-ai ratat. Chifla trosnea sub dinți, brânza se întindea după fiecare bucățică, iar sosul ardea cu o mică întârziere - exact cât să mai ceri o bere. Porția a costat 4 EUR, un Super Bock mic în pahar înghețat 2 EUR. Apoi nu mai rămânea decât să cobor de la Gazela la vale, spre râul Douro, pe treptele pavate dintre acoperișuri, până la podul Luís I. Priveliștea asta ți-o dă Porto gratis, pe lângă notă.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
