Ceaiul iranian
Fără exagerare, ceaiul este o parte esențială a vieții de zi cu zi în Iran. Joacă un rol important în cultura și obiceiurile iraniene. Iranul se numără printre țările cu cel mai mare consum de ceai din lume. Ceaiul iranian tradițional este negru și, de regulă, foarte dulce.
Istoria și importanța ceaiului în Iran
Astăzi Iranul este un producător și un consumator important de ceai, însă istoria lui în acest domeniu nu este prea lungă în comparație cu alte țări, precum China sau India. Ceaiul a început să se răspândească mai mult în Iran abia în secolul al XIX-lea, când țara se afla sub influența culturii statelor vecine, mai ales a Rusiei. Negustorii și călătorii ruși au adus probabil obiceiul de a prepara ceaiul în samovar, care s-a răspândit rapid în Iran și a devenit nelipsit din case, ceainării, cafenele și alte locuri de întâlnire.
Iranienii beau ceai toată ziua, când primesc oaspeți, la reuniunile de familie, la întâlnirile de afaceri și la multe ocazii festive.
Ceaiul iranian și prepararea lui
Iranienii preferă ceaiul negru. Ceaiul se servește în mod tradițional în păhărele mici de sticlă și este adesea îndulcit din belșug cu zahăr cristalizat sau cu bucăți de zahăr sparte dintr-o căpățână de zahăr.
Uneori iranienii pun cuburi de zahăr direct în gură și sorb ceaiul încet prin zahăr. Acest mod de a bea ceaiul este o trăsătură caracteristică a culturii iraniene a ceaiului (eu, din păcate, nu l-am întâlnit). În schimb, vei vedea des cum ceaiul fierbinte este turnat pe farfurioară și băut de acolo.
Samovarul și folosirea lui în Iran
Samovarul este un dispozitiv tradițional pentru prepararea ceaiului, format dintr-un vas mare de metal cu un tub în interior. În tub se află sursa de căldură (de obicei cărbune de lemn sau, tot mai des în zilele noastre, o rezistență electrică), care încălzește apa din vasul din jurul tubului. Deasupra samovarului se află de obicei un ceainic cu infuzie de ceai concentrată. La servire, fiecare își toarnă în pahar puțin din acest ceai tare și îl completează după gust cu apă fierbinte din samovar.
Producția de ceai în Iran
Ceaiul iranian se cultivă mai ales în provinciile din nordul țării, în special în regiunea Gilan, dar și în provinciile Mazandaran și Golestan, pe țărmul Mării Caspice. Aceste zone au condiții climatice potrivite - umiditate ridicată, precipitații suficiente și temperaturi blânde - care permit cultivarea cu succes a arbustului de ceai.
Deși în Iran se cultivă ceai încă din 1900, producția internă nu acoperă consumul ridicat din țară. De aceea, Iranul trebuie să importe o parte din ceai, mai ales din India, Sri Lanka, China și alte țări.
Aspecte culturale ale consumului de ceai în Iran
În Iran, ceaiul este un simbol al ospitalității și al prieteniei. Ceainăriile nu lipsesc din orașele și satele iraniene: oamenii își petrec timpul acolo discutând, ascultând muzică tradițională, jucând jocuri sau citind poezie. A servi ceai oaspeților este considerat un semn de politețe și respect.
În Iran, ceaiul este pur și simplu o parte nelipsită a vieții.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
