Jermuk: apa minerală armenească dintr-o stațiune balneară de munte
Enciclopedia Sovietică Armeană a expediat apa de aici într-o singură frază: o așază alături de Karlovy Vary, Vichy, Borjomi și Esentuki. Într-o asemenea companie o apă balneară nu intră fără recomandare. Jermuk o avea: patru sute de locuri în jurul unui singur orășel de munte, unde din pământ iese apă fierbinte, carbogazoasă și ușor sărată.
Jermuk (în armeană Ջերմուկ) este o apă minerală armenească din izvoarele termale ale stațiunii cu același nume din Vayots Dzor și, totodată, cea mai cunoscută apă minerală îmbuteliată a bucătăriei armenești - la restaurant o primești într-o sticlă verde, carbogazoasă sau ușor carbogazoasă. În sticlă ajunge însă doar o fărâmă din ce dau izvoarele. Restul rămâne în colonadă, unde se bea direct de la robinet.
Ce înseamnă cuvântul jermuk și unde se mai bea o asemenea apă
Apa își ia numele de la oraș, iar orașul de la apă - doar că după altă logică decât te-ai aștepta. Cuvântul armenesc jermuk nu e la origine un nume propriu, ci un cuvânt obișnuit: jerm înseamnă cald, iar jermuk este un izvor fierbinte care iese din pământ. Orașul se numește așadar pur și simplu Izvorul Fierbinte, iar vechiul nume turcic al aceluiași loc, Isti-su, înseamnă exact același lucru. Două limbi, două popoare, și amândouă au ajuns, fiecare pe cont propriu, la aceeași idee când au avut de numit locul unde din stâncă curge apă fierbinte. Armenia o consideră apă națională, și pe bună dreptate: atât izvorul, cât și fabrica de îmbuteliere sunt armenești. Uniunea Sovietică a dat naștere unei întregi familii de ape balneare de marcă, iar Borjomi din Georgia, îmbuteliată încă din 1890, este cea mai celebră și cea mai veche dintre ele; Jermuk îi este o rudă apropiată ca tip, doar că iese din pământ mult mai caldă. Are și concurență acasă - Armenia îmbuteliază și alte izvoare, de pildă Bjni sau Dilijan - dar numai Jermuk are în spate un oraș balnear.
Cerbul de pe etichetă și arsenul din sticlă
Pe eticheta apei Jermuk stă un cerb, iar cerbul are o legendă: un animal rănit ar fi venit la izvorul fierbinte, s-ar fi scăldat în el și s-ar fi întors în pădure vindecat. Armenii înșiși o numesc poveste populară, dar simbolul orașului de la ea a rămas. Istoria documentată e mai sobră și începe în Evul Mediu. Apa era folosită la tratament încă de atunci, se îmbuteliază comercial din 1951, iar în vremea Uniunii Sovietice orășelul aflat la două mii de metri a devenit o "stațiune balneară de importanță unională", cu mii de paturi de sanatoriu, unde veneau la tratament oameni din tot imperiul. Ghidurile turistice pomenesc bucuroase și de gheizere - nu există niciunul, doar izvoare fierbinți, care n-au nevoie să țâșnească, pentru că le e de ajuns să curgă. Iar apa tămăduitoare știe să și surprindă: în 2007, agenția americană FDA a retras de pe piață un lot de Jermuk în care măsurase arsen de cincizeci de ori peste limita admisă. Publicația armenească de investigații Hetq a scris despre asta ani la rând; în Armenia, apa s-a băut în continuare. În primăvara lui 2026 a interzis-o apoi Rusia, la scurt timp după ce interzisese florile armenești - din motive care la Moscova se numesc sanitare, iar la Erevan politice.
Ce conține apa și cum se bea în Armenia
Jermuk iese din pământ cu o temperatură de până la 64 de grade și cu patru grame de minerale la litru. Rolul principal îl joacă sodiul, care îi dă gustul ușor sărat, iar pe cele secundare bicarbonații și sulfații; al treilea personaj, dioxidul de carbon, apa și-l aduce singură din adâncuri. Din sticlă are gustul paharului de la izvorul balnear, ușor sărat și plin - și îți amintește de ce apele balneare se beau cu înghițituri mici, nu cu halba. La restaurant o primești în sticle de 0,33 l și poți alege între Classic, puternic carbogazoasă, și Millennium, ușor carbogazoasă; cine nu vrea bule în nas o comandă pe a doua. Iar cine ajunge până în Jermuk merge direct la colonadă: o hală lungă și deschisă, cu coloane de piatră, iar înăuntru un șir de izvoare încastrate în amfore de piatră, cu acces liber pentru oricine. Izvoarele diferă ca temperatură și compoziție, de la cele călduțe până la cele fierbinți, care se beau cu înghițituri mici.
Sticla pe caniculă și paharul din colonadă
Am băut Jermuk aproape oriunde m-am așezat la masă în Armenia, iar pe căldurile de vară apa asta mi-a plăcut mai mult decât orice altceva din meniu: e răcoritoare, ușor sărată, și după prima înghițitură înțelegi de ce în toată țara se comandă la fel de firesc ca pâinea. În colonada din Jermuk am încercat apoi izvoarele unul după altul, iar cele calde aveau un gust mai sărat și mai plin decât apa din sticlă, cu un postgust metalic care în varianta rece aproape dispare. O sticlă de 0,33 l costă chiar și în localurile mai scumpe în jur de 350 AMD (0,80 EUR), iar în colonadă nu plătești nimic. Doar la varianta carbogazoasă ai grijă când o deschizi: are atât de mult gaz, încât prima răsucire a capacului e mai bine s-o faci deasupra mesei decât deasupra genunchilor tăi.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
