Mam Khalil: ceainăria legendară din inima Erbilului
Chaykhana Mam Khalil (چاخانەی مام خەلیل) este probabil cea mai faimoasă ceainărie din tot Kurdistanul irakian. Se ascunde în labirintul vechiului bazar Qaysari din Erbil.
E un spațiu mic și destul de înghesuit, dar plin de viață. Pereții practic nu se mai văd. Fiecare centimetru pătrat de tencuială, de boltă și de tavan e acoperit cu fotografii înrămate. Sunt mii. Portrete alb-negru, fotografii color decolorate, politicieni, poeți, regi și obișnuiți ai localului.
Ceainăria asta e o mică arhivă neoficială a orașului. Istoria ei începe în 1952, când a fost înființată de Khalil Salih, cunoscut drept Mam (unchiul) Khalil. La început era locul unde bărbații din bazar se adunau să se odihnească după muncă, să discute politică sau să încheie o afacere. În cultura irakiană, ceainăria (chaykhana) e un centru al vieții sociale, echivalentul berăriei de acasă, din Cehia, doar că fără alcool. Mam Khalil și-a petrecut aici toată viața. Când a murit, în 2015, fiul său Mohammed a preluat frâiele și duce tradiția mai departe.
Fotografiile de pe pereți nu sunt un decor întâmplător; totul a început pentru că Mam Khalil voia să-și amintească de prieteni și de oaspeții de seamă. Cu timpul, colecția a crescut la dimensiuni uriașe și a ajuns să cartografieze istoria zbuciumată a regiunii - de pe vremea monarhiei, trecând prin dictaturi, până în prezent. Găsești aici fotografii cu diplomați britanici alături de fotografii cu luptători peșmerga kurzi. E un jurnal vizual care spune că regimurile se schimbă, dar ceaiul se bea mereu.
Baza meniului e aici, firește, ceaiul. Ceai negru, tare, ca la carte. Al doilea "ingredient" indispensabil e zahărul. Mult zahăr. Dintre toate ceaiurile pe care le-am băut în Irak, cel de aici e, pentru mine, cel mai dulce. Și n-au fost puține.
Ceaiul ajunge la tine pe o farfurioară mică de ceramică, atât de fierbinte încât abia îl poți ține între degete. Costă de două ori mai mult decât în alte ceainării (500 IQD/0,30 EUR), dar aici plătești prețul ăsta cu plăcere.
Pentru că aici ceaiul nu se bea de sete, ci ca să încetinești.
Mam Khalil
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
