Iskan: inima street food-ului din Erbilul nocturn
Iskan (شارع إسكان) e legendara stradă de street food din inima Erbilului kurd, care nu doarme niciodată și unde fumul grătarelor se amestecă cu mirosul de pâine proaspătă până în zori.
Dacă ajungi în capitala Kurdistanului irakian și iubești mâncarea, pașii te vor purta până la urmă tocmai aici. Noaptea, strada e un coridor plin de viață, mărginit de zeci de bucătării deschise, cărucioare și tarabe, unde mâncarea se pregătește chiar sub ochii tăi. Carne la grătar, kebaburi, pacha, kubba, daheen sau un ceai irakian tare - le găsești pe toate aici.

Vizual, e un haos în cel mai bun sens al cuvântului. Reclame cu neon în kurdă și arabă, munți de carne stivuită, aburi care se ridică din oale uriașe și chelneri mereu în mișcare, cu tăvi pline de ceai, strecurându-se printre scaunele de plastic împrăștiate pe trotuar.

Istoria străzii Iskan nu e la fel de veche ca citadela care se înalță deasupra orașului, dar pentru identitatea modernă a Erbilului e la fel de importantă. Paradoxal, momentul de cotitură pentru avântul ei gastronomic a fost războiul și instabilitatea din regiune. În vremurile în care alte părți ale Irakului sufereau din cauza conflictelor, Erbilul era un refugiu relativ sigur. Iskanul a devenit un loc de întâlnire, o evadare din realitate și un spațiu în care oamenii puteau mânca ieftin și bine. Tarabele s-au adunat aici în mod firesc. Un vânzător de succes l-a atras pe următorul, până s-a format un ecosistem care funcționează pe principiul concurenței sănătoase - dacă mâncarea ta nu e proaspătă și gustoasă, nu reziști printre atâtea alte opțiuni.

Viața de noapte, atât de caracteristică străzii, are un motiv prozaic: clima fierbinte. Ziua, când în cele mai multe luni ale anului temperaturile urcă spre cincizeci de grade, orașul se odihnește. Abia după apusul soarelui, când aerul se răcorește, oamenii ies din case. Iskanul prinde viață cu adevărat abia pe la zece seara și trăiește până în zori.

Pregătirea mâncării pe Iskan e un adevărat spectacol. Totul se face la grătar, exclusiv pe cărbune. Bucătarii întorc zeci de frigărui deodată și fac vânt jarului cu evantaie, ca să-l încingă mai tare. Totul se petrece repede, eficient și fără fasoane. La multe tarabe, clientul cumpără mai întâi un jeton, pe care apoi i-l dai pur și simplu bucătarului.

Pe Iskan nu se mănâncă în liniște și de unul singur. Stai pe scaune simple de plastic, direct pe trotuar, înconjurat de zgomotul străzii. Totul în jurul tău freamătă și vuiește.

De pe Iskan nu pleci doar sătul. Pleci cu senzația că, pentru o clipă, ai făcut parte din inima sălbatică și vie a orașului.
Iskan
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.