Rumman hamudh: rodie acră cu sare
Rumman hamudh este o delicatesă neobișnuită pentru europeni, răspândită în Orientul Mijlociu, mai ales în Irak și Iran, unde e extrem de populară. Numele înseamnă literal "rodie acră"; e vorba de boabe zemoase de rodie peste care se presară sare.
Combinația aceasta creează un gust interesant, iar preparatul nu poate fi încadrat clar nici la deserturile dulci, nici la gustările sărate.
Rodia (Punica granatum) este originară din regiunea care cuprinde Iranul de azi și nordul Indiei, de unde s-a răspândit în tot bazinul mediteranean. Obiceiul de a mânca rumman hamudh cu sare are rădăcini adânci în cultura persană și mesopotamiană. În timp ce în Europa vedem rodia ca pe un fruct exotic, bun pentru salate dulci sau deserturi, în țări precum Irakul și Iranul rolul ei e mult mai complex. Piețele de aici împart clar soiurile în dulci, dulci-acrișoare și de-a dreptul acre.
Noi, europenii, suntem obișnuiți cu rodiile de import din supermarketuri, care sunt adesea culese înainte să se coacă, fade și doar ușor dulci. Soiul local numit "acru" conține, paradoxal, adesea mai mult zahăr decât rodia "dulce" obișnuită pe care o găsești într-un magazin european. De aceea, gustul e foarte intens.
Pentru un european nepregătit (inclusiv pentru mine), senzația aceasta sărat-acrișoară și totodată dulce dă complet peste cap tot ce credeam că știm despre felul în care se mănâncă rodia.
Rodia are o puternică semnificație simbolică în regiune: reprezintă viața, fertilitatea și prosperitatea. În Iran, rodia (mâncată adesea tocmai cu sare și cu condimentul golpar) se află în centrul sărbătorii solstițiului de iarnă, a celei mai lungi nopți din an. Familiile se adună, recită poezie și mănâncă fructele roșii, care simbolizează strălucirea vieții și răsăritul soarelui după noaptea întunecată.
Sezonul rodiilor atinge apogeul toamna și iarna, când grămezile de boabe scoase din coajă îi îmbie pe trecătorii din piețe la o gustare răcoritoare.
Mă bucur că am putut gusta rodia și cu sare. O porție m-a costat 1.000 IQD (0,60 EUR), în piața aglomerată de sub citadela din Erbil. Tu ce zici, ai gusta?
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
