Lounge-ul Sky Lounge, Viena
Ani la rând le-am ocolit și nici acum nu știu de ce. Am îndreptat lucrurile abia când am zburat din Tel Aviv cu escală la Viena.
Un lounge de aeroport este un spațiu închis, dincolo de toate controalele, în care îți poți cumpăra o intrare unică: înăuntru te așteaptă mâncare și băutură incluse în preț, confort și mai ales o liniște pe care n-o găsești nicăieri altundeva în aeroport. Cel din Viena se numește Sky Lounge, se află în Terminalul 3, iar bufetul lui e o mică paradă a bucătăriei austriece.
Chiftele de curcan, spätzle și două ștrudele
Bufetul urmează o regulă simplă: mereu un fel cu carne, unul vegetarian și câteva garnituri. La vizita mea asta a însemnat chiftele din carne de curcan, spätzle cu brânză - austriecii le spun Kasspatzln - și morcovi copți, excelent condimentați, cu ceapă verde; pe lângă ele, sandvișuri, brownies și un bol cu mere, pere și banane. Rolul principal l-au avut însă ștrudelele: lângă cel cu mere stătea și un excelent Topfenstrudel cu brânză de vaci, și tocmai după ele îți dai seama că ești la Viena. Numai că Viena nu și-l poate revendica chiar cu totul - ștrudelul cu mere trece drept un simbol al cafenelelor vieneze, dar aluatul lui întins a ajuns în oraș din bucătăria otomană, prin Balcani, iar prima rețetă vieneză documentată datează din 1696. Până și un desert din vitrina unui aeroport are în spate un drum lung, cu escale.
Un bar doar cu vinuri austriece
Băuturile m-au surprins mai mult decât mâncarea. Lounge-urile internaționale mizează de obicei pe standardul global sigur - prosecco și vinuri varietale fără personalitate. La Sky Lounge, când am fost eu, pe bar stăteau doar vinuri austriece, și nu orice vinuri. Roșul Small Hill vine de la Leo Hillinger, viticultor din Burgenland și unul dintre cei mai cunoscuți producători austrieci de vin bio, iar albul Grüner Veltliner l-a livrat crama de familie Dockner din Kremstal. Roșul DoN Red și spumantul DoN Brut Grande Cuvée poartă numele grupului gastronomic DoN al lui Josef Donhauser, care aprovizionează lounge-ul din 2021 și mizează pe producători regionali mai mici. Tot în spirit local au fost și sucurile Rauch, stoarse de peste o sută de ani de firma de familie cu același nume; o selecție de băuturi tari, cafeaua și ceaiul nu puteau lipsi, firește.
Cum funcționează intrarea în lounge
Lounge-urile cu plată sunt o apariție relativ recentă în aeroporturi. Cluburile companiilor aeriene există din 1939, când American Airlines și-a deschis la New York Admirals Club - biletul de intrare în ele este însă un loc la clasa business sau un statut în programul de fidelitate. Modelul în care liniștea pur și simplu ți-o cumperi, ca pe un bilet la cinema, s-a răspândit abia pe la începutul mileniului și a apucat deja să-și creeze propria subcultură: unii recenzenți colecționează azi lounge-uri și le dau note, așa cum alții bifează vârfuri de munte. În Sky Lounge intri cu orice bilet de avion - cu o intrare unică plătită pe loc sau prin programe precum Priority Pass și LoungeKey, care vin adesea ca bonus la conturile bancare premium și la cardurile de credit. Pe același principiu funcționează și iGA Lounge din Istanbul. Programul e zilnic de la 4:30 la 23:00, iar șederea e limitată la trei ore. Un avertisment: uită de priveliștea spre piste - lounge-ul se numește Sky, dar n-are nicio fereastră spre platformă.
Cu două ore înainte de închidere
Am ajuns la Sky Lounge cu vreo două ore înainte de închidere și mă așteptam să prind doar resturile. În schimb, personalul reumplea bufetul din mers, iar farfuriile goale dispăreau de pe mese practic pe loc. Am încercat ambele vinuri roșii - Small Hill mi s-a părut foarte ușor de băut, iar DoN Red nu s-a făcut de rușine; spumantul nu m-a convins, iar la alb, care se răcea cu stil într-un vas mare de metal plin cu gheață, n-am mai ajuns. Locuri de stat erau destule și peste tot era curat; anunțurile din aeroport răzbăteau doar înfundat, iar starea zborurilor o urmăream pe un monitor mare. O intrare unică prin cardul de călătorie Revolut m-a costat 720 CZK (28,80 EUR) și se poate obține și gratuit, ca bonus la unele carduri de credit. Rareori am plătit mai bucuros pentru faptul că, timp de două ore, în jurul meu nu s-a întâmplat absolut nimic.
Sky Lounge
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
