Bazarul Egiptean, Istanbul
Bazarul Egiptean (Mısır Çarşısı) este o piață istorică din Istanbul, care servește încă din secolul al XVII-lea drept loc de comerț cu condimente, dulciuri și fructe uscate. Nu e un centru comercial obișnuit. Piața e îmbibată de mirosul de chimion, de cafea proaspăt măcinată și de apă de trandafiri dulceagă. Imediat ce treci printr-una dintre porțile masive, te învăluie semiîntunericul aparte al bolților, sub care strălucesc piramide de pulberi colorate, atârnă șiraguri de vinete uscate, iar în vitrine lucesc cuburile de lokum (rahatul turcesc).
Istoria pieței începe în 1660, când a fost construită ca parte a complexului Moscheii Noi. Numele ei trimite la realitatea economică foarte pragmatică a Imperiului Otoman. Construcția a fost finanțată din taxele strânse în Egipt, mai exact la Cairo. Tocmai prin Egipt ajungeau la Istanbul caravanele cu mirodenii rare din India și din Orientul Îndepărtat, ceea ce a făcut din acest loc, practic, farmacia întregului imperiu. Pe vremea când granița dintre medicină și gătit era foarte subțire, oamenii veneau aici după amestecuri de plante pentru stomac la fel de des ca după piper pentru supă. Din păcate, astăzi aceste mărfuri au lăsat locul suvenirurilor.
Plimbându-te pe aleile bazarului, îți dai repede seama că cel mai iubit condiment de aici este pul biber, ardeiul roșu zdrobit și ușor uleios, de un roșu intens și o iuțeală aparte, care încălzește. Lângă el stau adesea grămezi de sumac, o pulbere violet-închis din fructele arbustului de sumac, care dă salatelor și cărnii aciditatea pe care noi am obține-o cu lămâie. O categorie aparte o formează fructele uscate și fisticul din Gaziantep, cu miezul mai mic, dar cu un gust mult mai intens decât cel californian. Aerul e plin și de mireasma amestecurilor de ceai, de la clasicul ceai negru din regiunea Rize până la amestecurile cu mere și hibiscus.
Aici îi vezi pe cofetari tăind cu cuțite mari blocuri uriașe de halva care se sfărâmă, dar rămâne totuși uleioasă datorită pastei de susan. Vânzătorii amestecă fără oprire grămezile de condimente, ca să nu prindă umezeala de la marea din apropiere, și refac piramidele ca să arate cât mai îmbietor. Afară, în fața porții de vest, se prăjește și se macină cafea fără încetare la legendarul Kurukahveci Mehmet Efendi. Boabele se prăjesc până capătă o culoare închisă și se macină până devin o pulbere mai fină decât făina albă, lucru esențial pentru adevărata cafea turcească, care nu se filtrează. Întregul bazar funcționează ca o uriașă cămară de ingrediente, unde totul e făcut astfel încât mirodeniile să nu-și piardă aroma, iar nucile să nu se râncezească. Și asta chiar dacă astăzi e plin mai ales de turiști.
O vizită în Bazarul Egiptean înseamnă discuții și degustări. Un vânzător bun îți oferă de la sine o bucată de lokum. Deseori îți pune în palmă un praf de condiment, ca să-i simți aroma după ce îl freci între degete. Cumpărăturile presupun tocmeală, pahare mici de ceai tare și discuții despre calitatea recoltei de șofran din acest an.
Pleci de aici nu doar cu sacoșele pline, ci și cu senzația că ai devenit parte dintr-o rețea comercială veche și uriașă.
Cumpărături plăcute!
Egyptský bazar
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
