Közde mısır: porumbul turcesc copt pe jar
Közde mısır este o gustare stradală turcească foarte iubită, care nu e altceva decât un știulete de porumb copt direct pe cărbuni încinși. Printre atâtea kebaburi elaborate și baclavale dulci, acest preparat pare de o simplitate aproape primitivă, și totuși este nelipsit din atmosfera orașelor turcești.
Nu e o garnitură pe care ai primi-o în farfurie, lângă carne, într-un restaurant, ci o mâncare "grab-and-go" sută la sută, de mâncat din mână. La prima vedere te atrage prin aspect - boabele sunt pe alocuri de un galben intens, pe alocuri caramelizate până la maro, iar la vârfuri arse până la negru.
Numele turcesc e cât se poate de literal. Cuvântul "köz" înseamnă jăratic sau cenușă încinsă, iar "mısır" înseamnă porumb (curios e că în turcă același cuvânt desemnează și Egiptul, de unde porumbul era importat în trecut). Secretul popularității stă în faptul că o găsești peste tot și costă puțin. Cărucioarele roșii cu inscripția "Közde mısır" le găsești în Istanbul la fiecare colț - de pe malul Bosforului până în Piața Taksim, mereu plină de lume. Este o mâncare a oamenilor simpli, pe care și-o cumpără în drum spre casă atât managerul la costum, cât și școlarul.
Pregătirea are loc chiar sub ochii clientului, pe mici cărucioare mobile. Vânzătorul trage mai întâi pănușile verzi în jos, formând astfel un mâner natural, sau le îndepărtează complet. Știuletele dezgolit se așază pe un grătar metalic, direct deasupra cărbunilor aprinși. Porumbul trebuie întors întruna, ca să se coacă uniform și să nu se facă scrum. În timpul coacerii, apa din boabe se evaporă, zaharurile de la suprafață se caramelizează, iar porumbul capătă o culoare mai intensă. Este un proces care concentrează gustul, spre deosebire de fierberea în apă, care mai degrabă îl diluează.
Servirea e simplă. Vânzătorul ia știuletele fierbinte și îl înfășoară într-o bucată de hârtie, ca să nu te frigi la degete. Urmează sarea, presărată dintr-o solniță mare - de multe ori îți alegi singur cantitatea. Se mănâncă exclusiv cu mâna, în picioare sau din mers. Gustul este intens afumat, sărat și, în același timp, dulce.
Eu am gustat közde mısır în Istanbul, la o tarabă chiar lângă debarcaderul Eminönü, unde mirosul de porumb copt se amestecă cu aerul sărat dinspre Bosfor și cu țipetele pescărușilor. A fost gustarea ideală cât am așteptat feribotul spre partea asiatică. Un știulete copt m-a costat 12 TRY (0,60 EUR).
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
