Restaurantul 420, Praga: și mai avantajos decât înainte. Experiența de lângă Orologiul astronomic e acum mult mai accesibilă
Când am scris acum ceva timp despre "Patru sute douăzeci", cum îi spun cehii restaurantului 420 din Piața Orașului Vechi, am plecat cu impresia unui proiect sigur pe el, care încearcă să găsească echilibrul între gastronomia de top și prețuri rezonabile pentru o asemenea locație. Pe atunci, restaurantul servea preparate precise, dar pe alocuri cam complicate. Acum, după o nouă vizită cu familia din Moravia, e limpede că, fără prea mult zgomot, conceptul s-a schimbat din temelii. Meniul s-a simplificat, prețurile au scăzut, iar impresia de ansamblu e mult mai puternică.
În timp ce multe localuri din centrul Pragăi își tot urcă prețurile, "Patru sute douăzeci" a făcut un pas spre oaspetele ceh. Prețurile mai mici și pariul pe un meniu mai ușor de înțeles sugerează că restaurantul țintește, cel mai probabil, distincția Bib Gourmand, pe care ghidul Michelin o acordă pentru mâncare excelentă la un preț rezonabil.
Schimbările se văd încă de la început. Renumitele cornuri și pâinea de la brutăria din apropiere, care înainte veneau din partea casei, se comandă acum din meniu. Se servesc cu unt afumat cu muștar și rămân convins că în zona asta cu greu găsești produse de panificație mai bune. Faptul că fostul "amuse-bouche" a devenit contra cost e, din păcate, un pas logic, de vreme ce prețurile felurilor principale au scăzut per total.
Antreurile anunță clar despărțirea de experimente. Inimioarele de rață cu vișine nu se mai inspiră din texturile cunoscute de la restaurantul-soră Field (ah!), ci mizează pe o preparare mai tradițională, mai rustică. Terina din limbă de vită cu hrean și ciuperca coama-leului coaptă cu ou murat nu fac decât să confirme direcția - ingredientele sunt lăsate să strălucească, fără artificii inutile.
Cea mai mare surpriză m-a așteptat la felurile principale. Pieptul de vită afumat vine cu piure de mazăre galbenă și aronia. Iar piureul de mazăre e o garnitură care aproape a dispărut din meniurile restaurantelor cehești sau care mai supraviețuiește doar în meniurile ieftine de prânz. Aici, susținut de un sos de vită consistent și de carnea fragedă, își arată tot potențialul. La fel funcționează și rulada de miel. Gustul cărnii și al verzei de Bruxelles la grătar e echilibrat de aciditatea ușoară a cartofilor cu zară, care dau preparatului lejeritatea de care are nevoie.
Pusesem de mult ochii pe șnițelul de vițel Escoffier - unii prieteni îl lăudau în cor, alții erau mai puțin entuziasmați. Eu, la degustare, am fost foarte mulțumit. E o porție uriașă, cu o crustă crocantă și carne fragedă, care ascunde înăuntru o umplutură de brânză. Vine cu piure de cartofi și compot de agrișe. E un preparat care, prin mărime și consistență, pune la grea încercare puterile unui singur mesean.
Deserturile își păstrează nota jucăușă, dar și ele au renunțat puțin la formalism. Șodoul 420 (cremă caldă de vanilie) se servește deconstruit - brioșa cu nuci și portocală stă separat, iar șodoul propriu-zis îl primești într-o cănuță.
Iar cupa cu înghețată de ciocolată și sos de caramel e un final dulce fără compromisuri și generos.
După părerea mea, Restaurantul 420 și-a găsit o poziție care îi stă mult mai bine. A renunțat la compozițiile inutil de complicate și s-a concentrat pe o tradiție stăpânită la perfecție. Iar după reducerea prețurilor, în Piața Orașului Vechi este o alegere extrem de atractivă ca raport calitate-preț.
Ai fost deja la "Patru sute douăzeci"?
Poftă bună!
420
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
