Basbousa: prăjitura arăbească suculentă din griș
Basbousa (بسبوسة), numită uneori și namoura, revani sau, în Tunisia, harissa (atenție, a nu se confunda cu pasta iute tunisiană de ardei cu același nume), este un desert arăbesc tradițional, foarte popular în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord și în estul Mediteranei. Este o prăjitură suculentă și dulce din griș, îmbibată cu sirop, servită adesea cu nucă de cocos sau cu alune.
Cuvântul "basbousa" provine din verbul arab "basa", care înseamnă "a amesteca" sau "a apăsa" - o trimitere la felul în care se prepară aluatul.
La baza prăjiturii stă un aluat din griș grunjos de grâu. După coacere, prăjitura se stropește din belșug cu un sirop dulce de zahăr, iar siropul o face să rămână minunat de suculentă pe dinăuntru. Grișul este absolut esențial pentru preparare, pentru că îi dă prăjiturii structura, gustul și aroma caracteristice. Datorită granulației mai mari a grișului, prăjitura are o textură specifică, granulată și ușor crocantă, care contrastează frumos cu miezul suculent, îmbibat cu sirop. Desertul e și destul de ușor de preparat: nu cere ingrediente greu de găsit și nici o tehnică complicată.
Basbousa se numără printre dulciurile îndrăgite la tot felul de sărbători și ocazii festive. În lumea arabă se prepară adesea în luna de post a Ramadanului, când se mănâncă după lăsarea întunericului, la ruperea postului de peste zi. În Egipt, Liban sau Palestina e un desert obișnuit la nunți, unde se servește uneori decorat cu migdale. În Turcia se coace de Eid al-Fitr (sărbătoarea de încheiere a postului), iar în Grecia, de Paște.
Deși rețeta de bază a prăjiturii basbousa e cam aceeași de la o regiune la alta, nu există nicidecum o singură versiune "corectă" a acestui desert atât de iubit. Dimpotrivă, basbousa se poate lăuda cu o mulțime de variante și adaptări locale. În unele locuri se adaugă în aluat nucă de cocos, în altele alune sau lapte praf. Versiunea grecească mizează pe coajă de portocală și scorțișoară, în timp ce cea turcească se lasă să se îmbibe cu un sirop mai subțire și mai puțin dulce, cu apă de trandafiri.
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
