Curmale tunisiene
Tunisia este unul dintre cei mai importanți producători de curmale din lume, iar curmalii sunt o parte esențială a istoriei, culturii și economiei tunisiene. Pentru tunisieni, curmalul este un simbol al vieții, al fertilității și al belșugului. Curmalii se cultivă în Tunisia de milenii, iar primele mențiuni despre cultivarea lor datează încă de pe vremea Cartaginei.
Alături de Egipt, Algeria, Arabia Saudită și Iran, Tunisia este unul dintre cei mai mari producători de curmale din lume.
Curmalii se cultivă mai ales în regiunile sudice ale Tunisiei, unde clima este deșertică, uscată și fierbinte. Curmalul este o plantă dioică, adică există arbori masculi și arbori femeli. Pentru ca florile să fie polenizate și să apară fructele, polenul trebuie dus de pe florile masculine pe cele feminine. În mod tradițional, acest lucru se face manual: cultivatorii se cațără până în vârful palmierilor și transferă polenul. De la plantarea unui pom tânăr până la prima recoltă trec cam 5-8 ani. Curmalii ajung la rodire deplină pe la 15 ani și, bine îngrijiți, pot da roade chiar și peste 100 de ani. Recoltarea curmalelor are loc din septembrie până în noiembrie și este o muncă manuală grea. Culegătorii se urcă în palmierii înalți și taie cu grijă curmalele, ca să nu le deterioreze. Curmalele proaspete conțin multă apă, de aceea se usucă la soare. Astfel, conținutul de apă scade, iar curmalele se păstrează mai mult timp.
Tunisia produce o gamă largă de soiuri de curmale, dintre care cel mai cunoscut și cel mai valoros este soiul Deglet Nour (în traducere, "degetele luminii"). Fiecare soi are proprietăți și un gust puțin diferite. Unele sunt mai potrivite pentru a fi mâncate ca atare, altele sunt bune pentru gătit și copt. În Tunisia, curmalele se mănâncă în mod tradițional proaspete, uscate, gătite sau coapte. Sunt ingredientul de bază al multor preparate, deserturi și băuturi tradiționale tunisiene.
În Tunisia se folosesc aproape toate părțile curmalului. Lemnul trunchiului se folosește în construcții și la fabricarea mobilei. Din frunze se împletesc coșuri, rogojini și garduri. Din sâmburii de curmale se presează un ulei folosit în cosmetică. Iar curmalele necoapte sunt date ca hrană animalelor din gospodărie.
Curmalele și curmalii au în Tunisia și o dimensiune spirituală și culturală. Potrivit tradiției islamice, sărbătoarea de la sfârșitul Ramadanului ar trebui să înceapă cu un număr impar de curmale. Curmalii se plantează adesea lângă moschei și cimitire, deoarece se crede că aduc binecuvântare.
Tunisia este pur și simplu de neconceput fără curmale și curmali. Sunt fructele deșertului care au hrănit secole la rând generații de tunisieni și au devenit un simbol al acestei țări nord-africane. Curmalele tunisiene, mai ales soiul Deglet Nour, sunt pe drept considerate printre cele mai bune din lume. Și chiar dacă acasă, în Cehia, prefer smochinele uscate în locul curmalelor, în Tunisia nu le pot rezista niciodată.
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
