Trandafirată: lichior din petale de trandafir
Trandafirul are petalele numărate chiar în numele lui românesc. Cuvântul trandafir vine din grecescul triantáfyllo, literal "treizeci de frunze" - iar soiul din care se face băutura poartă epitetul latinesc Trigintipetala, adică "cu treizeci de petale". Același nume de două ori, de fiecare dată în altă limbă. Trandafirata este un lichior dulce din petale de trandafir, un clasic de casă al bucătăriei românești și al bucătăriei moldovenești: petalele se lasă o săptămână cu zahăr și lămâie, ca să-și elibereze parfumul și să-și păstreze culoarea roz, apoi se toarnă peste ele rachiu sau vodcă și se lasă la macerat încă două-trei săptămâni.
Un cuvânt, două băuturi
Există însă o capcană: pe cele două maluri ale Prutului, același cuvânt înseamnă două lucruri diferite. În România, trandafirata este azi mai ales o limonadă de vară - petale, apă, miere și lămâie, câteva zile de fermentare, o verișoară ușor spumoasă a socatei; site-urile românești atrag chiar ele atenția că, deși numele sună a alcool, băutura nu conține deloc alcool. În Republica Moldova, cuvântul îl întâlnești mai ales pe sticlele de lichior - așa apare în meniuri și în magazine. Iar băuturile din trandafiri nu sunt doar o pasiune românească: bucătăria bulgărească distilează în jurul orașului Kazanlăk giulovița, un rachiu din flori de trandafir de ulei, iar bucătăria turcească are gül likörü, un lichior de trandafiri ai cărui trandafiri cresc mai ales în jurul Ispartei. Istoria a făcut aici un schimb frumos: Isparta și-a primit tufele de trandafir în 1888 tocmai din Kazanlăk - iar giulovița bulgărească poartă, la rândul ei, numele turcesc al trandafirului, gül.
Trandafirul care se culege pe rouă
Trandafirata nu se face din flori de la florărie. Se prepară din trandafir de Damasc, căruia în România și în Republica Moldova i se spune trandafir de dulceață - buchetele de vânzare sunt selecționate pentru aspect, stropite cu pesticide și n-au ce căuta în borcan. Petalele se culeg dis-de-dimineață, cât încă e roua pe ele, iar tufele înfloresc doar două-trei săptămâni, la sfârșitul lui mai și începutul lui iunie; cine le ratează așteaptă încă un an. Secretul rețetei stă în baza albă a petalei: dă gust amar, așa că se rupe cu degetele, petală cu petală. Răbdarea e aici un ingredient ca oricare altul.
Sticla roz de la Bulboaca
Pe partea comercială, de trandafirată s-a ocupat fabrica de lichioruri a cramei Castel Mimi din Bulboaca - aceeași care macerează și nucata din nuci verzi, necoapte. Trandafirata Domnească are 17 grade, 130 de grame de zahăr la litru și petale culese manual în raionul Anenii Noi; potrivit producătorului, infuzia are nevoie de cam un an ca să se matureze. Compoziția de pe etichetă ascunde totuși un mic paradox: pe lângă infuzia de petale de trandafir, înăuntru se află și o infuzie de măceșe - deci tot trandafir, de data asta fructele lui, pe care acasă, în Cehia, cei mai mulți le cunosc mai ales din ceaiul băut la răceală. Pe scurt, aici se folosește totul, de la floare la fruct.
Se bea ca lichior de desert: rece, în porții mici, la cafea sau alături de o prăjitură, eventual în cocktailuri. Nu trebuie să cumperi o sticlă întreagă - în restaurantele din Chișinău, lichiorurile Domnească se servesc la pahar, așa că, pentru a face cunoștință cu el, ajunge o singură comandă la desert.
Setul prietenului meu, pe terasă
Am gustat trandafirata în Chișinău, pe terasa lanțului La Plăcinte (vezi Unde să mănânci în Chișinău?). Un prieten și-a comandat setul de degustare de lichioruri Domnească: un suport de lemn cu inscripția Licoare arsă în lemn și trei pahare pe picior subțire, de câte 40 ml - nucata chihlimbarie, vișinata aproape neagră și trandafirata roz. Eu doar am sorbit puțin din cea roz. Gustul era foarte neobișnuit: fructat, ca al bomboanelor tari cu aromă de fructe. Setul de trei lichioruri a costat 60 MDL (2,90 EUR). În România, sub același nume ar fi putut foarte bine să vină o limonadă; în Chișinău am primit șaptesprezece grade de alcool, fie și doar pentru o înghițitură.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
