Ce să mănânci în Republica Moldova? Mâncăruri tradiționale moldovenești și preparate specifice

Bucătăria moldovenească se suprapune în mare parte cu bucătăria românească - mămăliga, sarmalele și plăcintele le găsești pe ambele maluri ale Prutului. Cu atât mai mult mă interesează ce e diferit aici. Jumătatea de secol petrecută în Uniunea Sovietică a adăugat pe masă un strat rusesc, găgăuzii turcofoni din sud gătesc mâncăruri pe care în România nu le cunoaște nimeni, iar pe deasupra Republica Moldova e o putere vinicolă, cu două dintre cele mai mari pivnițe de vin din lume.

Am venit toamna și nici că se putea un moment mai bun: piețele se îndoiau sub greutatea strugurilor și a nucilor proaspăt curățate, la crame curgea mustul din culesul abia încheiat, iar în butoaie fermentau legumele pentru iarnă. Republica Moldova rămâne totuși o terra incognita gastronomică, un ținut necunoscut. Tocmai de aceea se mănâncă aici atât de bine și de ieftin.

Mâncarea națională a Republicii Moldova

Mâncarea națională a Republicii Moldova este mămăliga, un terci gros de mălai fiert în ceaun de fontă. Pe masă ține loc de pâine: cea vârtoasă se taie felii lângă carne, iar varianta mai moale, pripită, se mănâncă cu lingura direct din castron. Republica Moldova își împarte mâncarea națională cu România - ceea ce nu-i scade cu nimic din importanța pe care o are pe masa de aici.

Cea mai celebră variantă se numește mămăligă cu brânză și smântână: cu brânză sărată de oaie și smântână groasă, adesea completată cu mujdei, jumări sau ou ochi. La restaurantul Acasă la Mama din Chișinău mi s-a părut pufoasă și ușoară ca un fulg - până atunci nu consideram terciul de porumb culmea gastronomiei.

Mâncare tradițională moldovenească

Semnul distinctiv al bucătăriei moldovenești e aciditatea: supele se acresc aici dintotdeauna cu o zeamă fermentată din tărâțe de grâu, numită borș. Cea mai celebră e zeama acră de găină cu tăiței de casă, primăvara îi ia locul borșul verde din măcriș, iar iarna, borșul scăzut, gros, cu varză murată și coaste de porc. Supele acre sunt pur și simplu o categorie aparte - și recunosc că m-au cucerit: de la primul bol tot pe ele le-am comandat.

A doua mare familie o formează mâncărurile învelite și umplute. Gospodinele de aici răsucesc sarmalele, rulourile în foi de varză sau de viță, intenționat mici - cu cât sunt mai mici, cu atât e mai mare cinstea pentru oaspeți. Alături de ele stau plăcintele de toate formele, de la turte prăjite la spirale învârtite, și colțunașii fierți, care trăiesc în bună pace alături de pelmenii rusești.

Cele cinci decenii sovietice își au și azi capitolul lor pe masa moldovenească: borșul roșu, soleanca, heringul sub șubă sau dulciurile din brânză de vaci syrok și socinik. Localnicii nu-și ascund deloc acest strat - borșul roșu și heringul sub șubă au devenit în Chișinău comanda noastră zilnică.

Și, în al treilea rând, iarna pusă în borcan și în butoi: murăturile, legume fermentate doar în saramură, de la castraveți la gogonele și până la pepenii verzi întregi, harbuzul murat. La acestea se adaugă nucile, cu care țara umple prăjiturile de sărbătoare și prunele fierte în vin.

Ce să mănânci în Republica Moldova

• Mămăligă. Terci de mălai fiert în ceaun de fontă, garnitura națională a Republicii Moldova și a României. Se servește cu brânză de oaie, smântână și mujdei.
• Sarmale. Rulouri din carne tocată și orez în foi de varză murată sau de viță-de-vie - un clasic de sărbătoare, comun cu România și cu întregul spațiu balcanic. Gospodinele de aici țin la dimensiunile mici: le face cinste un ceaun de sarmale mici cât cireșele.
• Plăcintă. Turtă umplută cu brânză, cartofi, dovleac, varză sau, de pildă, cu vișine. În Republica Moldova o găsești în orice piață, iar rețeta se moștenește în familie.
• Vinul moldovenesc. Soiurile autohtone fetească albă, fetească neagră și rară neagră (comune cu vinul românesc) și aromata viorica; vinul reprezintă circa 8% din totalul exporturilor țării. Două dintre cele mai mari pivnițe de vin din lume, Cricova și Mileștii Mici, cu o colecție de peste 1,5 milioane de sticle intrată în Cartea Recordurilor Guinness, se află la câțiva pași de Chișinău.
• Zeamă. Supă acră de găină cu tăiței de casă și mărar, acrită cu borș fermentat din tărâțe - sora moldovenească a ciorbei românești.
• Borș de tărâțe. Zeama fermentată din tărâțe de grâu cu care se acresc supele în tot spațiul românesc - aici stă la baza gustului zemii. N-are nicio legătură cu borșul rusesc; supa de sfeclă se gătește și în Republica Moldova, dar ca preparat de împrumut, asumat ca atare.
• Borș verde. Supă acră de primăvară din măcriș și primele verdețuri, cu ou și smântână - spre deosebire de borșul roșu, fără sfeclă. În restaurantele din Chișinău se gătește și cu carne de vită.
• Borș scăzut. Borșul de iarnă, scăzut până se îngroașă: varza murată în bucăți mari și coastele grase de porc stau două ore în oală, până scade lichidul la jumătate.
• Pârjoale moldovenești. Chiftele mari și alungite, în care intră deopotrivă cartof crud ras și pâine înmuiată în lapte. Poartă numele întregii Moldove istorice - le găsești de ambele părți ale graniței.
• Tochitură moldovenească. Carne de porc înăbușită cu cârnați în sos de roșii cu usturoi, servită cu mămăligă, brânză de oaie și ou ochi. O farfurie de sărbătoare pe care Republica Moldova de azi o împarte cu Moldova din România.
• Cighiri. Chiftele din ficat, plămâni și inimă de porc, învelite una câte una în prapur și rumenite în untură. Un preparat de la tăierea porcului, comun cu Moldova din România; prapurul se rumenește până devine crocant.
• Răcituri. Răcitură din carne de cocoș sau de porc, cu o doză zdravănă de usturoi, nelipsită la nunți și de Crăciun. Numele basarabean pentru ceea ce în România se numește piftie.
• Plachie de pește. Pește de râu înăbușit pe o bază de ceapă și roșii, specialitatea sudului țării, din jurul Cahulului. Față de varianta din Dobrogea se deosebește printr-o porție mai generoasă de legume.
• Murături. Legume fermentate în saramură: castraveți, varză și chiar roșii verzi întregi. La preparatele din carne se servesc adesea direct ca garnitură.
• Harbuz murat. Pepene verde întreg, fermentat în butoi cu sare, mărar și frunze de vișin. Se pune toamna și ajunge în piețe abia după ce s-a încheiat fermentația - o provizie de iarnă care ține o jumătate de an.
• Negru de Purcari. Vin roșu sec de la cea mai veche cramă din Republica Moldova, Purcari (1827), cupaj de Cabernet, băbească neagră și Saperavi. I se spune vinul reginei Angliei - Elisabeta a II-a comanda regulat recolta din 1990.
• Must. Suc de struguri din culesul proaspăt - se bea doar câteva săptămâni după recoltare, întâi dulce, iar când începe să facă bule devine un fel de burčák, vinul tânăr ceh, parțial fermentat (faza aceasta de fermentare se numește aici tulburel). O tradiție de toamnă comună cu România; culesul viilor e aici un eveniment social.
• Divin. Distilat de vin moldovenesc învechit în butoaie de stejar după modelul coniacului; din 2012 este denumire protejată, recunoscută din 2016 și în UE. Îl produc Barza Albă din Bălți și celebrul KVINT din Tiraspolul separatist.
• Nucată. Lichior din nuci verzi, necoapte, comun cu România și cu jumătate din Europa - cramele moldovenești fac din el un balsam "princiar" cu vin, pelin și hamei.
• Trandafirată. Lichior de desert din petale de trandafir - deși în România același cuvânt denumește și o limonadă de vară din trandafiri. Varianta moldovenească îmbuteliată de la Bulboaca se maturează aproximativ un an cu petale culese manual.
• Rachiu. Rachiul de casă, în Republica Moldova cel mai des din struguri - spre deosebire de țuica de prune din România. Este înscris în registrul național al patrimoniului cultural imaterial al Republicii Moldova.
• Izvar. Vin fiert în stil basarabean: doar cu miere sau zahăr și piper negru. Un clasic al iernii, căruia în restul spațiului românesc i se spune simplu vin fiert.
• Berea moldovenească. Într-o țară a vinului stă în plan secund, dar se bea tot mai multă de la an la an: piața e dominată de lagerul blond Chișinău, care își trage originile din 1873, iar valul artizanal e condus de fabrica de bere de familie Litra.
• Nucile. Materia primă fără de care nu se pot face nici prăjiturile de sărbătoare, nici prunele umplute cu nuci; țara se numără printre cei mai mari zece exportatori de miez de nucă din lume. Toamna, miezul proaspăt curățat se vinde în piețe la pahar.
• Cușma lui Guguță. Rulouri din clătite sau din aluat fraged umplute cu vișine, așezate în piramidă și acoperite cu cremă de smântână. Unul dintre cele mai cunoscute deserturi moldovenești poartă numele cușmei din cărțile pentru copii ale lui Spiridon Vangheli - în Chișinău îl coc cofetarii la comandă.
• Babă neagră. Prăjitură umedă din aluat cu chefir, coaptă sub capac până se înnegrește aproape de tot și capătă gust de budincă de caramel. O specialitate din nordul țării, pe care Republica Moldova o pregătește ca primă candidatură proprie pe lista UNESCO.
• Babă albă. Geamăna albă a babei negre: o budincă la cuptor din tăiței de casă, ouă, lapte și stafide. La nunțile din nordul țării se coc în pereche - cea neagră îl simbolizează pe mire, cea albă pe mireasă.
• Prune umplute cu nuci. Prune uscate umplute cu miez de nucă și fierte în vin roșu cu zahăr; se servesc reci, iar acasă, cu o cremă de smântână îndulcită. Un desert comun întregii foste Uniuni Sovietice - dar fierberea în vin e semnătura moldovenească.
• Bomboanele Bucuria. Ciocolată, caramele și bomboane la cutie de la fabrica din Chișinău fondată în 1946, suvenirul moldovenesc prin excelență. Numele spune tot.
• Învârtită. Aluat subțire rulat în melc, cu umpluturi de la cartofi cu jumări până la nuci cu magiun; se coace și în Bucovina, dar în Basarabia i se spune vertută. Nordul țării o umple cu sărat, centrul și sudul cu dulce.
• Saralie. Spirală din aluat tras, răsucită în forma literei S, tipică pentru centrul și sudul țării. În Republica Moldova e sărată, cu brânză de oaie, sau dulce, cu nuci și sirop, după modelul baclavalei.
• Turte de casă. Turte rotunde din aluat de pâine, coapte fără grăsime pe plită sau în tigaie - pâinea de la țară, comună cu România.
• Colaci. Pâini rituale rotunde pentru nunți, înmormântări și sărbători, coapte în tot spațiul cultural românesc. În satul Văleni, de lângă Cahul, s-au păstrat douăsprezece tipuri de colaci de nuntă și funcționează singurul muzeu al pâinii din țară.
• Cozonac. Pâine dulce de sărbătoare cu umplutură de nucă, cacao sau mac, fără de care nu trec nici Paștele, nici Crăciunul. Se coace la fel pe ambele maluri ale Prutului.
• Gogoși. Gogoși din aluat dospit, prăjite, mari cât palma și tăvălite prin zahăr. La fel ca în România - și aici țin de tarabele stradale și de piețe.
• Colțunași. Buzunărei fierți, umpluți cu brânză de vaci, cartofi sau vișine - la fel ca colțunașii din România, rude cu varenikii ucraineni. În Republica Moldova trăiesc în bună pace alături de pelmenii rusești - două straturi ale aceleiași bucătării pe aceeași masă.
• Pelmeni. Colțunași rusești cu carne, care s-au încetățenit aici în epoca sovietică; congelați îi găsești în orice magazin. Se servesc simplu, cu smântână sau cu oțet.
• Borș roșu. Supă de sfeclă de origine ucraineană, adusă în Republica Moldova de cantinele sovietice - varianta locală se face adesea cu fasole și se acrește cu borș de tărâțe. Lângă bol se pun smântână, un ardei iute și pampuște cu usturoi.
• Soleancă. Supă groasă din mai multe feluri de carne și mezeluri, cu castraveți murați, măsline și lămâie. O rețetă rusească încetățenită aici - localnicii îi spun ciorbă rusească.
• Heringul sub șubă. În rusă сельдь под шубой, pe scurt șuba - heringul marinat se ascunde sub straturi de cartofi, morcovi, sfeclă și maioneză ca sub o șubă. Un clasic sovietic de Revelion, îndrăgit în Republica Moldova; în România e cunoscut doar marginal, ca salată rusească.
• Salata Olivier. Salată de cartofi cu maioneză, pe care Republica Moldova, spre deosebire de România (unde a devenit salată de boeuf, cu carne de vită), a păstrat-o cu numele rusesc original și cu rețeta originală. Un nelipsit sovietic de Anul Nou, comun întregului spațiu postsovietic.
• Syrok. Un batonaș de brânză de vaci îndulcită în glazură de ciocolată, pe etichete brânzică glazurată. Un clasic sovietic de supermarket, pe care în Republica Moldova îl produc mai multe fabrici de lapte - gustarea copiilor și a adulților deopotrivă.
• Socinik. Prăjiturică din aluat fraged cu brânză de vaci, împăturită în două, cu umplutura ivindu-se pe margine. Un clasic rusesc din cantinele sovietice, pe care azi în Chișinău îl vând supermarketurile și tarabele de lângă Piața Centrală.
• Cvas. Băutură ușor fermentată din pâine neagră, răcoritoarea de vară comună cu spațiul postsovietic. Varianta de casă se face și din sfeclă roșie.
• Riajenka. Băutură fermentată din lapte copt ore în șir înainte de fermentare - un clasic est-slav răspândit de fabricile de lapte sovietice. Pe etichete caut-o sub numele lapte covăsit.
• Kaurma. Carne de oaie găgăuză înăbușită până se frăgezește și conservată în propria grăsime - caldă ca fel principal, rece ca aperitiv la nuntă. O vorbă locală spune că cine nu știe să gătească kaurma nu e găgăuz adevărat.
• Gözlemä și kıvırma. Turtele găgăuzilor turcofoni din sudul țării: gözlemä se prăjește în tigaie, kıvırma se umple cu brânză de vaci și smântână și se coace la cuptor. În România nu le vei găsi.
• Kurban bulguru. Miel umplut cu bulgur și copt întreg pentru sărbătoarea de primăvară Hederlez; carnea se împarte între familie, vecini și nevoiași. O tradiție găgăuză a sacrificiului, adusă din lumea turcică în calendarul ortodox.
• Vinul găgăuz. Podgorii de stepă în jurul Comratului, cultivate fără irigare, și crama Vinuri de Comrat, din 1897. Găgăuzia autonomă are propria sărbătoare a vinului, Gagauz Șarap Yortusu, în prima duminică din noiembrie.

Băuturi tradiționale moldovenești

Vara domnește cvasul, băutura ușor fermentată din pâine neagră, moștenită din epoca sovietică. În piața din Chișinău se toarnă și azi dintr-un automat de sifon, lângă apa minerală și răcoritoare - un pahar de cvas la un pateu ține de piață la fel ca vechile cântare din hala de lactate.

Toamna e a mustului, sucul de struguri din culesul proaspăt, care se apropie de vin cu fiecare zi. Cramele îl toarnă doar câteva săptămâni pe an; eu mi-am băut carafa de must roșu chiar în restaurantul cramei Cricova, iar ecuația "toamnă înseamnă burčák" e valabilă de atunci și pentru Republica Moldova.

Principala băutură a țării rămâne însă vinul - Republica Moldova e o putere vinicolă, unde vinul reprezintă circa 8% din totalul exporturilor. Pe lângă soiurile internaționale, aici cresc soiurile autohtone fetească albă, fetească neagră, rară neagră sau aromata viorica, iar două dintre cele mai mari pivnițe de vin din lume, Cricova și Mileștii Mici, se află la câțiva pași de capitală. Poți degusta și fără excursie: unele baruri de vinuri din Chișinău toarnă și din automate cu autoservire.

După cină vine rândul divinului, distilatul de vin moldovenesc învechit în butoaie de stejar după modelul coniacului. Cramele adaugă lichioruri din nuci (nucată) și din petale de trandafir (trandafirată), iar la țară se distilează rachiu de struguri.

Iar berea stă aici în umbra vinului, dar nu e deloc de neglijat: cea mai mare marcă e lagerul Chișinău, iar valul artizanal îl conduce fabrica de bere de familie Litra.

Cum să te bucuri din plin de mâncarea moldovenească

• În Chișinău, mergi la prânz la restaurantul Acasă la Mama. Bucătărie moldovenească de casă, unde se întâlnesc mămăliga, sarmalele și mielul cu prune uscate. Noi ne-am întors acolo de două ori - mai multe despre local găsești în articolul dedicat.
• Plimbă-te prin piața principală, Piața Centrală. Hala de lactate cu caș de casă și smântână cântărită în pungă, tarabele cu pateuri fierbinți și automatul de sifon și cvas - piața din Chișinău e un manual gastronomic al țării sub un singur acoperiș.
• Coboară cu trenulețul în subteranul cramei Cricova. Zeci de kilometri de galerii în minele de calcar, degustare la masă și o pivniță cu o colecție de sticle de arhivă - descriu excursia în articolul despre crama Cricova.
• Vino toamna, când țara trăiește în ritmul culesului. În primul weekend din octombrie, toată țara sărbătorește Ziua Vinului, cramele toarnă must, iar în piețe se vând struguri și nuci proaspăt curățate.
• Comandă supe acre. Zeamă, borș verde sau borș roșu acrit cu tărâțe - aciditatea e aici condiment, iar pentru un palat ceh e o adevărată revelație.
• Nu ocoli stratul sovietic al bucătăriei. Soleanca după miezul nopții în barul non-stop Eli-Pili, șuba la prânz și un syrok din supermarket la gustare - fără ele nu înțelegi Republica Moldova.
• Lasă loc în valiză pentru suvenirurile comestibile. Bomboanele Bucuria, sticluțe mini de divin sau prune uscate cu nuci - ce merită adus îți spun în articolul Ce să aduci din Republica Moldova.

Cea mai bună mâncare moldovenească

Dacă ar fi să aleg trei favorite personale, cea mai bună mâncare moldovenească pentru mine este:

1. Miel ca la Moldova. Miel copt până se frăgezește, cu prune uscate și mere - nimic mai bun n-am mâncat în Republica Moldova. Carnea se desfăcea în fibre, iar fructele i se potriveau atât de firesc, încât nu înțeleg de ce nu facem și acasă la fel.
2. Cighiri. Chiftele din măruntaie în prapur crocant, alături de cartofi prăjiți cu ceapă și usturoi "ca acasă". Un fel de mâncare perfect decadent - gras, sățios și atât de bun, încât m-am lins pe degete.
3. Cușma lui Guguță. Cușma cu vișine arată ca o bombă calorică, dar e surprinzător de ușoară și deloc prea dulce - aluatul e înfășurat în jurul vișinelor o singură dată. Un desert care mi-a mai încăput și după un prânz copios.

Cum să mulțumești pentru mâncare în Republica Moldova

Limba oficială e româna, așa că mulțumești la fel ca dincolo de Prut: "mulțumesc", iar mai călduros, "mulțumesc pentru masă". În vorbirea de zi cu zi auzi și scurtul "mersi", de origine franceză - încetățenit în Republica Moldova la fel ca în România.

Chișinăul e însă un oraș bilingv: mulți ospătari și multe vânzătoare din piață îți vor mulțumi în rusă. "спасибо" (spasibo) - mulțumesc e bine să-l știi, chiar dacă altfel nu știi o boabă de rusă. Iar când cineva îți urează înainte de masă "poftă bună", se răspunde tocmai cu un mulțumesc.

Bucătăria regională moldovenească și specialitățile locale

Nordul (Drochia, Soroca, Edineț)
Ținutul prăjiturii închise la culoare babă neagră și al geamănei ei albe de nuntă, baba albă; le împerechează o tradiție în care baba neagră îl simbolizează pe mire, iar cea albă pe mireasă. Iarna domnește aici borșul scăzut, iar vertutele sărate se fac cu jumări.

Găgăuzia (Comrat, Ceadîr-Lunga)
Autonomia găgăuzilor turcofoni din sud gătește ce nu găsești în restul țării: carnea de oaie conservată kaurma, turtele gözlemä și kıvırma sau mielul umplut cu bulgur de Hederlez. Au și vin propriu - podgoriile de stepă din jurul Comratului și sărbătoarea Gagauz Șarap Yortusu, în prima duminică din noiembrie.

Taraclia bulgărească
Urmașii coloniștilor bulgari coc banița, căreia aici îi spun în felul lor milina - un nume dialectal care în Bulgaria însăși aproape a dispărut. De Babin den, Ziua Moașelor (21 ianuarie), nu lipsește kurbanul, mielul de sacrificiu.

Sudul, în jurul Cahulului
Ținutul peștelui de râu: plachia de pește se înăbușă aici pe o bază de ceapă și roșii, cu mai multe legume decât în Dobrogea. În satul Văleni s-a păstrat setul de nuntă de douăsprezece pâini rituale, colaci, și singurul muzeu al pâinii din țară.

Curiozități despre mâncarea moldovenească

• Crama Mileștii Mici deține recordul Guinness pentru cea mai mare colecție de vinuri din lume. În subteranul de lângă Chișinău stau peste 1,5 milioane de sticle; vizitatorii sunt plimbați prin galerii cu mașini și trenulețe, la fel ca la vecina Cricova.
• În colecția cramei Cricova se află o Becherovka din 1902. Lichiorul ceh din plante se numea pe atunci încă Karlsbader Becherbitter; în tur ți-l arată la câțiva pași de vinurile care, potrivit cramei, au făcut parte din colecția lui Hermann Göring.
• Baba neagră se îndreaptă spre UNESCO. Republica Moldova a prezentat la Paris prăjitura din nordul țării, coaptă până se înnegrește, ca prima sa candidatură proprie pe lista patrimoniului cultural imaterial.
• Cuvântul borș înseamnă în Republica Moldova două lucruri diferite. În primul rând zeama fermentată din tărâțe, cu care se acresc supele, iar pentru supa rusească de sfeclă localnicii folosesc denumirea borș roșu. În România e și mai încâlcit - acolo "borș moldovenesc" denumește o supă de fasole fără sfeclă.
• Republica Moldova se numără printre cei mai mari zece exportatori de nuci din lume. Peste 80% din miez merge în UE - e foarte posibil ca nucile din prăjiturile tale de Crăciun să fi crescut chiar aici.
• Afumarea prunelor în uscătoria numită lozniță e înscrisă în registrul național al patrimoniului cultural imaterial. Același registru protejează și fermentarea murăturilor - iar printre ingredientele istorice ale saramurii menționează, pe lângă mărar și hrean, și aspirina.
• Divinul e protejat din 2016 și de Uniunea Europeană. Distilatul de vin moldovenesc se poate numi divin doar dacă a fost produs în Republica Moldova; categoriile de vechime le copiază pe cele ale coniacului, de la VS de trei ani la XXO de douăzeci de ani.
• Bomboanele Bucuria își merită numele. Fabrica din Chișinău produce circa 70% din bomboanele moldovenești, iar în 1977 a lansat seria, azi iconică, de fructe în ciocolată - cu vișine, cu struguri și crocantul Meteorit.
• Ziua Vinului se sărbătorește în toată țara din 2002. Primul weekend din octombrie aparține cramelor, concertelor și tarabelor din centrul Chișinăului - e cel mai bun moment pentru a vizita Republica Moldova.
• Roșiile fermentate îți înțeapă ușor limba cu bule fine. Bulele de dioxid de carbon rămân în ele după fermentația lactică; rețetele rusești le spun direct gazirovannîe, adică carbogazoase.

Bucură-te de Republica Moldova și de cele mai bune mâncăruri moldovenești!

Dan Špaňhel

Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.

Despre mine Contact

Republica Moldova 6 octombrie 2026

Mămăligă: terciul de porumb, mâncarea națională a Republicii Moldova și a României

Mămăliga este un terci din făină de porumb, apă și sare - în Republica Moldova și în România se fierbe într-un ceaun de fontă și ține loc de pâine pe masă. Își datorează răspândirea taxelor otomane, care ignorau porumbul, considerându-l furaj. Se servește în multe feluri, de la mămăliga vârtoasă servită ca garnitură la carne până la felul de sine stătător cu brânză sărată și smântână.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Miel ca la Moldova: miel cu prune uscate și mere

Miel ca la Moldova nu-l vei găsi în nicio carte de bucate - așa și-a botezat mielul restaurantul Acasă la Mama din Chișinău. Carne grasă, coaptă până se frăgezește, alături de prune uscate și bucăți de mere rumenite - exact vechiul obicei al bucătăriei moldovenești de a pune fructe la carne. Eu l-am declarat cel mai bun fel de mâncare din călătoria mea prin Republica Moldova.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Colțunași: buzunărei fierți din aluat nedospit

Colțunașii sunt buzunărei fierți din aluat nedospit, pe care Republica Moldova îi împarte cu România: se umplu cu brânză, cartofi cu ceapă, varză sau vișine și se servesc fierbinți, cu smântână rece. Numele înseamnă la propriu "șosețele" și are aceeași rădăcină italiană ca pizza calzone. De pelmenii rusești îi deosebește umplutura gătită dinainte, iar cele mai apropiate rude le sunt varenikii ucraineni.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Cighiri: chiftele din măruntaie de porc învelite în prapur

Cighirii sunt chiftele în care rolul principal îl au ficatul, plămânii și inima de porc, învelite în prapur și prăjite în untură. Acest fel de sărbătoare al Moldovei istorice (azi Republica Moldova și nord-estul României) se făcea tradițional la tăierea porcului, în decembrie, iar astăzi apare și în meniurile restaurantelor. Prapurul ține porția laolaltă, îi dă grăsime și se coace până devine crocant.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Pârjoale: chiftele mari moldovenești

Pârjoalele sunt chiftele mari din carne tocată de porc și de vită, legate cu pâine înmuiată în lapte și cu cartof crud ras. Se tăvălesc prin pesmet și se prăjesc până se rumenesc. Sunt la ele acasă în toată Moldova istorică, de la Chișinău până la Iași - numai că numele aparținea cândva unui cotlet cu os, iar cartoful a intrat în rețetă abia cu timpul.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Murături: legume fermentate care n-au cunoscut oțetul

Murături e numele generic al legumelor puse la murat pentru iarnă, fermentate în mod tradițional în saramură: castraveți, roșii și varză, dar și vinete umplute, mere sau pepeni verzi. Republica Moldova împarte cuvântul cu România, iar principiul, cu toată Europa de Est. Murăturile au în Republica Moldova o intrare separată în registrul național al patrimoniului imaterial, iar iarna însoțesc orice mâncare grasă.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Zeamă: supa acră moldovenească de găină

Zeama este supa acră de găină cu tăiței de casă și leuștean, una dintre cele mai cunoscute mâncăruri din Republica Moldova, pe care o împarte cu Moldova din România. Supa din găină de casă se acrește la sfârșitul fierberii cu borș din tărâțe de grâu; în clasamentul supelor de pui ale lumii, zemii i-a revenit locul trei. Se mănâncă cu smântână și ardei iute - la nunți, la răceală și la un prânz obișnuit.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Borș verde: supă acră cu măcriș și verdețuri de primăvară

Borșul verde e o supă acră de primăvară, cu măcriș și primele verdețuri, pe care bucătăria moldovenească o gătește cu cartofi, ou și smântână - iar în restaurante și cu carne de vită. În ciuda numelui, nu are sfeclă și nu e o invenție exclusiv moldovenească: aceeași supă o cunoaște, sub diverse nume, toată Europa de Est, de la borșul verde ucrainean la supa poloneză de măcriș.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Vinul moldovenesc: rară neagră, pivnițe subterane și un pahar din sud

Vinul moldovenesc se naște într-o țară în care via acoperă șapte procente din terenurile agricole. Cu România împarte soiurile fetească și rară neagră, epoca țaristă i-a lăsat soiurile franțuzești, iar orașele subterane Cricova și Mileștii Mici se numără printre cele mai mari pivnițe din lume. După două embargouri rusești, majoritatea sticlelor merg în UE, iar alături de marile combinate crește un nou val de vinificatori mici din sud.

Republica Moldova 5 octombrie 2026

Crama Cricova: orașul subteran al vinului de lângă Chișinău

Crama Cricova a transformat galeriile de calcar rămase în urma exploatării pietrei de lângă Chișinău într-un oraș subteran al vinului: 120 de kilometri de galerii cu străzi care poartă nume de soiuri, trenulețe electrice și vin spumant care se maturează direct în sticlă. În colecția cramei de stat stau peste un milion de sticle, printre care prada de război a lui Göring și o Becherovka, lichiorul ceh din plante, din 1902. Tururile cu degustare prin subteran se fac în șase limbi.