Ghahve Yazdi: cafeaua din Yazd
Cafeaua din Yazd (قهوه یزدی) este o băutură tradițională pe bază de cafea, originară din orașul iranian Yazd. Cunoscută și drept "cafeaua de doliu" sau "cafeaua celor îndoliați", se servește în mod tradițional în a treia zi după moartea cuiva.
În iulie 2019, cafeaua din Yazd a fost înscrisă oficial pe lista patrimoniului cultural imaterial al Iranului.
Cafeaua din Yazd se prepară în mod tradițional printr-un procedeu care cere foarte mult timp. Boabele de cafea se prăjesc mai întâi, apoi se macină fin într-o râșniță de piatră. Pulberea se fierbe după aceea cu apă într-un vas pus pe foc mare și se amestecă tot timpul, ca să nu dea în foc. Procesul durează între 3 și 12 ore (în funcție de cantitatea de cafea preparată). În timpul fierberii se adaugă treptat apă de trandafiri, cardamom și zahăr cristalizat (nabat), care îi dau aroma și gustul caracteristice. La final, cafeaua se strecoară printr-o pânză fină de mătase, ca să fie perfect limpede.
Ghahve Yazdi se servește în mod tradițional în cești sau păhărele mici și decorative, adesea însoțită de dulciuri tipice din Yazd, cum ar fi baclavaua, gaz (nuga persană), qottab (pachețele prăjite umplute cu nuci) sau dulciurile persane cu apă de trandafiri. Băutura are un gust intens și dulce, așa că se bea de obicei în cantități mici, ca gest simbolic de ospitalitate.
Această cafea specială din Yazd a fost de la bun început pe lista mea de mâncăruri și băuturi pe care voiam să le încerc în Yazd. În anii de călătorie am băut o mulțime de cafele arabești, tari și dulci; cafeaua din Yazd m-a surprins totuși. Mă așteptam să fie dulce (și nu m-am înșelat), dar apa de trandafiri o duce la alt nivel și (pentru mine) o deosebește în mod plăcut de alte feluri de cafea dulce.
O cafea din Yazd, servită din oficiu cu trei bucăți de qottab, m-a costat 550.000 IRR (0,60 EUR) și mă bucur sincer că am avut ocazia s-o gust.
Când ajungi în Yazd, caut-o și tu.
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
