Kalimotxo: numele basc al vinului cu cola
Cine comandă pentru prima dată un kalimotxo într-un bar basc se așteaptă la un cocktail: numele sună a ceva agitat în shaker și decorat cu o crenguță. Apoi primește un pahar înalt cu gheață și un lichid închis la culoare, jumătate vin roșu și jumătate cola, și îl recunoaște înainte să guste din el.
Kalimotxo este o băutură simplă, amestecată, a bucătăriei spaniole: vin roșu ieftin și cola în proporție de aproximativ unu la unu, gheață, uneori o felie de lămâie. Acasă, în Cehia, la căminele studențești i se spunea "houba", adică "ciupercă", și recunosc că, student sărac fiind, am amestecat-o și eu de nenumărate ori. Diferența dintre houba de cămin și kalimotxo-ul basc nu stă în rețetă. Stă în faptul că al doilea are certificat de naștere.
Cum și-a primit kalimotxo numele și data nașterii
Certificatul acesta de naștere are o dată exactă: 12 august 1972, sărbătoarea Sfântului Nicolae în vechiul port din Algorta, un cartier al orașului Getxo, aproape de Bilbao. O gașcă numită Antzarrak, care organiza sărbătoarea în acel an, cumpărase două mii de litri de vin roșu, iar vinul s-a acrit în căldura din august. Un medic a confirmat că nu se otrăvește nimeni cu el, doar că nu se poate bea. Așa că l-au amestecat cu Coca-Cola într-o cadă și au continuat să-l vândă. Numele nu s-a născut în nicio agenție de publicitate: unul dintre membrii găștii avea porecla Kalimero, iar motxo înseamnă în bască urât; dacă urâtă era băutura sau prietenul, sursele nu prea se pronunță. Academia Regală Spaniolă a inclus mai târziu cuvântul în dicționar în forma castiliană calimocho, bascii țin la k-ul și tx-ul lor, și așa o singură băutură are două nume.
Cine a inventat vinul cu cola și cine doar i-a dat nume
Getxo își revendică nașterea băuturii pe site-ul său de turism și printr-o sărbătoare la împlinirea a cincizeci de ani. Ce s-a născut însă la Algorta în 1972 este numele; vinul cu cola exista de mult: în Spania, vinul ieftin de Rioja se amesteca cu cola încă din anii 1920, doar că cola era greu de găsit, iar în Ribera del Duero i se spune și azi mocho, în alte locuri bicicleta. Ce a reușit Țara Bascilor a fost să-i dea un nume care a prins și, în anii 1980, să-l răspândească în toată țara odată cu obiceiul studenților de a bea pe stradă. Restul lumii a botezat același amestec în felul său: în Croația e bambus, în Chile jote, după o pasăre necrofagă cu pene negre și cap roșu, în Germania Korea, iar de ce tocmai Korea nu știe să explice nici măcar un german. În Cehia, houba. O băutură pe care jumătate din Europa a inventat-o independent are așadar un singur brevet pe nume, iar acesta e în mâinile unei găști basce cu o cadă.
Din ce se face kalimotxo și când se bea
Ingredientele sunt două și fiecare îl acoperă pe celălalt. Cola aduce zahăr, bule și caramel, vinul aduce tanin și culoare, iar gheața le diluează pe amândouă înainte să apuci să hotărăști ce bei de fapt. Vinul ieftin e aici o condiție, nu o rușine născută din lipsă: un Rioja scump nu câștigă nimic într-un kalimotxo, doar îl îneci. În Spania, până și cel mai ieftin vin de masă e de obicei decent, așa că cola nu mai are nimic de mascat, iar băutura are mai mult gust de vin decât de improvizație.
Kalimotxo ține de sărbători și de tinerețe, nu de vinoteci. La fiestas se bea din pahare de plastic, la tarabele numite txosnas, unde apare pe lista de prețuri, servit într-o măsură numită katxi, și nimeni de acolo nu se preface că ar fi o degustare. Într-un bar obișnuit, barmanul ți-l face fără să clipească, chiar dacă nu-l găsești scris pe tablă; ajunge să spui un kalimotxo. Cine vrea o seară bască completă alternează kalimotxo în timpul txikiteo-ului cu txakoli și încheie seara cu un păhărel de patxaran, lichiorul de porumbe; cine caută ceva mai ușor în restul Spaniei comandă tinto de verano, care e mai vechi, se amestecă cu limonadă carbogazoasă de lămâie în loc de cola și, spre deosebire de sangria pentru turiști, îl beau și localnicii.
Un pahar la soare în fața barului Bergara
Eu am băut kalimotxo în San Sebastián, la barul Bergara, la o măsuță afară, la soare. A venit într-un pahar cu picior, cu gheață și o felie de lămâie, adică cu o treaptă mai festiv decât în paharul de plastic care i se cuvine. Prima înghițitură a fost cola, dulce și rece, abia după ea și-a făcut simțită prezența vinul, sec și puțin aspru pe cerul gurii, iar lămâia a pus cele două voci în acord; cu fiecare minut la soare gheața îi mai lua din tărie și băutura devenea tot mai ușoară, până când la sfârșit n-a mai rămas decât o limonadă roșie și rece. Cât a costat nu-mi amintesc, și e singurul lucru pe care ar fi trebuit să mi-l amintesc la o asemenea băutură. La cămin amestecam houba ca să se poată bea vinul. La Bergara mi-au amestecat-o ca să se poată bea cola.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
