Pelisterka: apa minerală macedoneană de la poalele Pelisterului
Pelisterka (în macedoneană: Пелистерка) este o apă minerală naturală din forajele de sub masivul Pelister, lângă Bitola, carbogazoasă încă de la izvor și atât de slab mineralizată, încât are gust de apă obișnuită - cel mai banal element al bucătăriei macedonene și cel care ajunge pe fiecare masă.
De unde își trage numele Pelisterka
Numele apei nu l-a dat o echipă de marketing, ci un sondaj. Când combinatul agricol Lozar din Bitola și-a extins producția cu o apă minerală și avea nevoie de un nume pentru ea, a întrebat publicul: s-au strâns în jur de patru sute de voturi și o sută treizeci de propuneri, printre ele Pelagonija, după câmpia din jurul orașului, sau Herakleja, după orașul antic de la marginea lui. A câștigat Goce Dimovski din Bitola cu Pelisterka - după Muntele Pelister, care se înalță deasupra orașului și a dat numele și celui mai vechi parc național din țară - și s-a ales cu cinci sute de dinari și câteva sticle gratuite. Ce înseamnă de fapt cuvântul Pelister nu știe nimeni cu siguranță: versiunea populară vorbește de "cinci frunze", lingviștii de piatră albă, grecii de un porumbel cu care vârful stâncos ar semăna privit de departe. Așadar, apa poartă numele unui munte pe care nimeni nu știe să-l traducă.
Pe piața internă, Pelisterka conduce detașat printre apele carbogazoase, în timp ce pe piața apei plate domnește Gorska, o marcă mai tânără cu o generație.
Cine îmbuteliază Pelisterka și de când
Pe etichetă scrie "since 1953", iar cifra e adevărată, doar că nu despre apă. În 1953 a luat ființă la Bitola întreprinderea Lozar, care cultiva viță-de-vie și făcea vin; apa minerală a început s-o îmbutelieze abia în 1968, când pe lângă vii au apărut forajele și producția de dioxid de carbon, iar prima Pelisterka a apărut pe piață în sticle de sticlă verde. Culoarea verde a rămas până azi, doar sticla a fost înlocuită în mare parte de plastic. Varianta plată, pe care firma a botezat-o fără ocolișuri Obična, adică Obișnuita, a venit abia după mai bine de patruzeci de ani, când marca devenise deja sinonimă cu bulele.
Ce conține și care sticlă e care
Apa este îmbuteliată în două stații din Medžitlija, un sat aflat la un pas de granița cu Grecia, din foraje adânci de până la o sută douăzeci de metri, și își aduce bulele direct din subteran - firma nu le adaugă, doar o îmbuteliază. Mineralizarea e scăzută, iar în practică asta înseamnă că Pelisterka nu are gustul acela ușor sărat și metalic a izvoarelor din stațiunile balneare și poate fi băută cu litrul, fără să ai senzația că faci o cură balneară. Macedonenii îi spun în general apei minerale carbogazoase kisela voda, adică apă acră - iar un ceh nu se poate abține să nu zâmbească la cuvântul ăsta, pentru că acasă, în Cehia, apei natural carbogazoase îi spunem adesea exact așa: kyselka. Skopje are chiar un cartier întreg numit Kisela Voda, după un izvor local, așa că fraza "merg la kisela voda" poate avea acolo mai multe înțelesuri.
Pelisterka se bea la orice și oriunde: la cafea, care în cafenea vine cu un pahar de apă fără să-l fi cerut - un vechi obicei balcanic, apărut, se spune, ca să poți clăti lingurița -, la rakija, la prânz, în autobuz.
Am băut Pelisterka pe tot parcursul călătoriei prin Macedonia, când carbogazoasă, când plată. Despre gust nu e nimic de spus, și o zic ca pe un compliment. O sticlă de jumătate de litru costa la supermarket 22 MKD (0,40 EUR), cel mai ieftin lucru pe care l-am cumpărat iar și iar prin țară.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
