Antica Gelateria Sorrentina: o gelaterie de familie din Sorrento
Când cineva din Sorrento îți face semn din ușa unui local, turistul experimentat grăbește pasul. Numai că în fața gelateriei de pe via Fuoro stătea un domn în vârstă care îi poftea pe trecători înăuntru atât de politicos, încât, de data asta, am încetinit - iar firma cu anul 1860 a făcut restul.
Antica Gelateria Sorrentina este o mică gelaterie a familiei Gargiulo, în centrul istoric din Sorrento - exact genul de local din cauza căruia în Italia ajungi să mănânci înghețată și de două ori pe zi. Strada pe care se află e, apropo, mai veche decât orice din meniu: numele via Fuoro vine din latinescul forum, iar străduța urmează axa principală a orașului antic.
De la lapte la înghețată
Anul de pe firmă e, în gastronomie, un gen în sine - localuri cu inscripția "fondat în anul Domnului" cunoaștem și acasă, în Cehia, iar data se referă acolo mai des la clădire decât la bucătărie. Cuvântul antica și anul 1860 stau chiar în numele localului, dar niciun document de epocă nu le confirmă. Varianta documentată e mai sobră și mai frumoasă: familia Gargiulo făcea la început negoț cu lapte pe această străduță, iar de la lapte la înghețată n-a fost decât un pas. Astăzi, la tejghea stau William și Greta Gargiulo, a treia generație, după socotelile familiei. William a studiat științe alimentare, a urmat o școală de cofetari și a câștigat cu echipa națională a Italiei o competiție internațională în Franța - apoi s-a întors la tejgheaua familiei, pe străduța din spatele corso-ului.
Crema amalfitana și lămâile care nu trebuie confundate
Oferta se laudă cu ingrediente cu pedigree: fistic de pe Etna, alune de pădure din Piemont, cafea din Napoli - cel puțin așa spune localul, iar o listă asemănătoare își agață azi pe perete oricine. Presa locală adaugă un detaliu care mi se pare mai valoros: familia cultivă ea însăși o parte din ingrediente pe un teren din Massa Lubrense, la câțiva kilometri de oraș. Aroma emblematică este crema amalfitana, o cremă fină de lapte cu lămâie, inspirată liber de desertul delizia al limone - nu e o categorie consacrată oficial, fiecare gelaterie o prepară după gustul ei. Și cu lămâile, atenție: Sorrento și Coasta Amalfitană vecină au fiecare soiul său protejat - ovalul Limone di Sorrento, cu o coajă groasă și aromată, și mai zveltul sfusato din Amalfi, cu uleiuri esențiale mai intense. Iar localnicii nu suportă să le vadă confundate. O gelaterie din Sorrento a cărei aromă emblematică poartă numele Amalfi e, așadar, o mică performanță diplomatică.
Sorrento nu se zgârcește deloc la înghețată: pe câteva sute de metri de centru istoric găsești gelaterii cu duiumul și nicio autoritate n-a încoronat-o pe cea mai bună - pe lângă Sorrentina, cel mai des sunt pomenite David și Primavera. Nici localurile de familie cu o genealogie lungă nu există doar în Sorrento: în Bari, la tejgheaua Antica Gelateria Gentile stă deja a cincea generație. Din fericire, semnele meșteșugului se recunosc la fel din oraș în oraș: cuve metalice acoperite în loc de munți colorați de înghețată, fistic mai degrabă kaki decât verde ca iarba și o listă de ingrediente la fiecare aromă. Dacă verifici aceste trei lucruri, te descurci fără ghiduri și fără stele.
Două globuri pe via Fuoro
Alegerea au făcut-o pentru mine lămâile locale: înghețată de lămâie și, alături, emblematica crema amalfitana. Cea de lămâie era tăioasă și curată, aciditatea mi-a ținut limba în alertă încă o vreme; crema amalfitana a fost, prin contrast, catifelată, iar lămâia din ea doar parfuma baza de lapte. Altceva nu ne-a mai trebuit în ziua aceea. La una dintre măsuțele din fața localului (vezi Unde să mănânci în Sorrento?) poți sta liniștit cu ea și lăsa strada să curgă pe lângă tine. Și am plătit la fel ca în localurile pe care turiștii nu le nimeresc - ceea ce, pe una dintre arterele principale din Sorrento, nu e de la sine înțeles. Între timp, domnul în vârstă îi poftea politicos înăuntru, din ușă, pe alți trecători. Dacă familia vinde într-adevăr înghețată aici din 1860, nu pot să confirm. Că cele două globuri au meritat oprirea - asta da.
Antica Gelateria Sorrentina
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
