Piața de producători din Varna: piața centrală căreia localnicii îi spun Kolhozen pazar
Cel mai mare număr de pe etichetele de preț pe care le-am fotografiat în piața din Varna îl avea singura marfă pe care n-o semănase și n-o udase nimeni: măceșele, șapte leva kilogramul, într-o ladă de carton lângă piersicile de doi leva și jumătate. Încercând să-mi dau seama de ce niște fructe sălbatice culese de pe tufe le-o luaseră înainte fructelor din livadă, am înțeles unde mă aflu.
Piața de producători din Varna, oficial Pazar Centralen (în bulgară: Пазар "Централен"), iar pentru localnici Kolhozen pazar, este cea mai mare piață din oraș: câteva alei acoperite cu fructe, legume, verdețuri și flori, o piață de pește înăuntru, iar de jur împrejur brutării și magazine cu brânză, adică locul de unde bucătăria bulgărească pornește cu mult înainte să ajungă pe aragaz.
Centralen, Kolhozen și Farmers Market: trei nume pentru aceeași piață
Oficial se numește Centralen, harta din telefon îi spune Farmers Market, iar localnicii îi zic Kolhozen pazar, piața colhozului. Porecla vine din vremurile în care cooperativele agricole își aduceau aici surplusul și a supraviețuit și cooperativelor, și regimului; astăzi îi poartă numele tot cartierul din jur, inclusiv școlile și grădinițele. Numele englezesc de pe hartă e o capcană: adevăratul fermerski pazar, piața micilor producători, se ține în Varna doar duminică dimineața, lângă Piața Musala, adică în alt loc și în altă zi. Cine caută producători într-o zi lucrătoare trebuie să meargă la Kolhozen. Fiecare oraș bulgăresc mai mare are o piață municipală de felul acesta. În Varna, Centralen ține de firma municipală Pazari, care administrează peste zece piețe în oraș; Piața Albastră, cu bunicuțele care își vând ce au crescut în grădină, e, prin comparație, o ediție de buzunar.
Ce se vinde la Kolhozen pazar
Când a apărut piața nu spune nici administratorul, nici site-ul turistic al orașului, iar eu nu mă apuc să ghicesc. Se află în centru, între străzile Piskyuliev, Drin și Angel Kanchev; în noiembrie 2024, o parte dintre tarabe au primit acoperișuri noi de metal, iar orașul a demolat patruzeci și șase de pavilioane vechi de pe strada Piskyuliev. Piața nu se micșorează, doar se reorganizează. Cuvântul "farmers" de pe hartă nu-i face dreptate: pe lângă fructe și legume se vând aici carne, pește, haine, încălțăminte, cosmetice și articole de grădinărit, așa că e vorba de un întreg cartier comercial, nu de câteva tarabe cu roșii. Piața de pește e chiar în incintă, un colț separat lângă intersecția străzilor Piskyuliev și Kanchev, iar pe margini se înșiră brutării, magazine cu murături și magazine cu brânză sirene.
Numerarul rămâne cel mai sigur mod de a plăti în piață. Restaurantele sunt obligate prin lege să aibă terminal de plată cu cardul, tarabele cu roșii nu, iar acolo unde există totuși unul, lângă el atârnă un bilețel cu suma minimă de plată. Pe vremea vizitei mele n-am plătit nicăieri cu cardul și nu s-a mirat nimeni; nici în piețele din Bulgaria, nici în cele din România vecină nu era pe atunci obiceiul.
Etichete care spun mai mult decât prețul
Să citești etichetele de la Kolhozen pazar e mai distractiv decât să citești un meniu. Aici piersica nu e piersică, ci "piersică bulgărească", roșia e "de grădină, de casă", iar cea roz se prezintă drept "roșie roz bulgărească", la aproape dublul prețului uneia obișnuite. În Bulgaria, roșia roz e un soi vechi, nu o roșie necoaptă; cea mai faimoasă variantă a ei, cea din Kurtovo Konare, figurează în catalogul Slow Food, încă nu are o denumire protejată oficială, iar eticheta din piață o revendică deja. Cuvântul "de casă" scris pe o bucățică de hârtie e o garanție pe care n-o verifică nimeni și în care crede toată lumea. Și măceșele? Cine a făcut vreodată acasă dulceață de măceșe știe ce anume plătește. Se culeg din septembrie până la primele înghețuri, așa că lada de la sfârșitul lui septembrie era plină cu tot ce avea natura mai proaspăt de dat pe gratis.
O joi cu telefonul printre tarabe
Am străbătut piața într-o joi după-amiază, n-am cumpărat nimic și nu s-a supărat nimeni: vânzătoarele m-au lăsat să fotografiez piramidele de pere și prune, dar și etichetele, și au continuat să se ocupe de clientele de dinaintea mea. Deasupra capetelor, prelate împotriva soarelui, într-o aripă un acoperiș de sticlă cu un steguleț bulgăresc, iar sub el roșii roz și o grămadă de ardei verzi. Piersici 2,50 BGN (1,30 EUR), roșii roz 4,20 BGN (2,20 EUR) și măceșe 7 BGN (3,60 EUR), toate la kilogram. Am plecat din piață cu mâinile goale și cu telefonul plin de poze. Așa a fost doar până la prima brutărie de după colț, unde stăteau unele lângă altele fursecurile soldățești și fursecurile kurabiiki.
Farmers Market
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
