Piața Albastră din Varna: piața de lângă ceas și aleea bunicuțelor
Pe Google Maps se numește The Blue Market, bulgarii îi spun Синия пазар, iar în fotografiile mele are acoperiș portocaliu. Albastrul l-am căutat mult la fața locului - până la urmă l-am găsit pe o ladă de plastic cu mentă, la una dintre tarabele bunicuțelor.
Piața Albastră (în bulgară Синия пазар, oficial Пазар Часовника) este o piață municipală mai mică din centrul Varnei, lângă catedrală și ceasul orașului: înăuntru, mese cu fructe și legume, iar în jur un trotuar pe care bunicuțele vând roadele din grădină. Comparată cu piața de producători e mică, iar într-o excursie merită doar o oprire scurtă. Dar cine vrea să vadă din ce se gătește toamna în bucătăria bulgărească are aici un punct de observație mai bun decât în cea mai mare hală a orașului.
De ce piața de lângă ceas se numește Albastră
Oficial, piața poartă numele vecinului său: Пазар Часовника, piața de lângă ceas, după ceasul orașului de lângă Catedrala Adormirea Maicii Domnului, la câțiva pași de strada Ruse, unde stau mesele. Așa îi spune însă aproape numai administratorul, compania municipală Pazari, care se ocupă în Varna de vreo zece piețe. Potrivit administratorului, porecla de Piața Albastră a apărut la modernizarea din 2009, când tarabele vechi au fost înlocuite cu mese noi din policarbonat albastru - nu se ascunde nicio legendă în spatele ei, doar culoarea plasticului. Anul provine dintr-o singură sursă, compania Pazari însăși; că numele vine de la mese, și nu din istorie, o confirmă și anunțurile de mică publicitate și ziarele locale, care aproape că nu folosesc cuvântul Часовника.
În Varna, Piața Albastră e una dintre cele mai mici. Piața principală a orașului este Централен, pe vremuri Kolhozen pazar (piața colhozului), unde se țin piețele de producători și, într-o hală separată, piața de pește; Piața Chataldzha e cunoscută pentru flori, iar restul sunt piețe de cartier. Față de ele, Piața Albastră are un singur avantaj, amplasarea: stă pe o porțiune de stradă închisă mașinilor, între catedrală și ceas, așa că dai peste ea în drum spre altceva, nu mergi anume pentru ea.
Mesele producătorilor și trotuarul bunicuțelor
La mese se vinde ce s-a copt: struguri, smochine, rodii, roșii, nuci - iar după lista administratorului, printre ele și haine, suveniruri, miere și porumb fiert. O parte dintre vânzători sunt chiar producătorii, производители, care plătesc pentru loc mai puțin decât revânzătorii. Mai interesant e însă ce se întâmplă pe trotuarul din jur: acolo, bunicuțele care n-au masă, ci doar o grădină, își întind marfa pe măsuțe pliante și în pahare de plastic. Ouă, legături de verdețuri, crizanteme, miez de nucă, urzici, fructe din pomul din spatele casei. E aceeași economie ca cea a bilețelului "Vând ouă" de pe poarta unei case de la țară, doar mutată în centrul unui oraș reședință de regiune. Bulgaria are chiar și un cuvânt pentru ea, бабите, bunicuțele, și o ia în serios: în 2024, ministerul agriculturii voia să lase în piețele de producători doar fermierii înregistrați, iar o organizație a consumatorilor a luat apărarea bunicuțelor, spunând că paharele lor nu pun pe nimeni în pericol și că interdicția ar muta vânzarea doar cu o stradă mai încolo. Ce statut au cele din Varna n-am reușit să aflu.
Hinapul, pe care străinii îl numesc curmale chinezești
Fructul pentru care mă tot întorceam pe trotuarul acela l-am numit greșit tot timpul. Îi spuneam curmale chinezești, cum e descris în aproape orice altă limbă; bulgarii au un cuvânt al lor, хинап, în popor djindjifka, iar botanica îi spune jujube, Ziziphus jujuba. Hinapul e fructul unui arbore căruia îi plac verile calde și uscate și solul pietros, așa că în Bulgaria se cultivă în sud și pe litoral - împrejurimile Varnei sunt una dintre zonele principale - iar sezonul lui ține de la sfârșitul lui septembrie până la sfârșitul lui octombrie, exact în săptămânile în care am fost acolo. Fructul necopt e galben-verzui, crocant și are gust de măr mic, cu un final astringent; copt, devine maro, se zbârcește și e dulce ca o curmală, de aici și numele străin. Cine vrea ceva dulce ia fructele maro; cine vrea ceva crocant de ronțăit din sacoșă, pe cele verzi. Pe lângă hinap, bunicuțele pun ce e în sezon: nuci proaspăt decojite, toamna cele mai ieftine din an, și urzici, pe care bulgarii le culeg mai ales primăvara, iar în octombrie sunt mai degrabă un adaos.
O pungă de hinap de pe strada Ruse
La Varna am fost în octombrie, iar aleea principală a Pieței Albastre era pe jumătate goală: sezonul pieței se încheiase odată cu vara, sezonul hinapului abia începea. La mesele ocupate am cumpărat smochine și struguri; vânzătorii nu vorbeau engleză și n-a contat, prețurile erau scrise de mână pe cartonașe - smochinele la 3,50 BGN (1,80 EUR) jumătatea de kilogram - iar restul s-a rezolvat arătând cu degetul și cu un zâmbet. Înăuntru nu mi s-a părut nimic deosebit. Afară, da. Bunicuțele stăteau pe scaune de plastic la măsuțe pliante cu fețe de masă în carouri, printre paharele cu smochine și ceapă stătea o vază cu crizanteme, vorbeau cu însuflețire între ele și se bucurau de fiecare cumpărătură. M-am întors la ele de mai multe ori, cât am hoinărit prin Varna, și de fiecare dată am plecat cu cel puțin o pungă de hinap necopt, 100 g pentru 1 BGN (0,50 EUR). Dacă piața și-ar lua numele de la ce m-a tot adus înapoi, nu s-ar numi nici Albastră, nici de lângă ceas. S-ar numi Piața Bunicuțelor.
The Blue Market
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
