Qanat: canalele subterane de apă din Iran
Apa este unul dintre cele mai importante ingrediente. Fără apă, viața pe Pământ n-ar fi posibilă. Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au străduit să și-o asigure chiar și în cele mai aride regiuni ale lumii.
Unul dintre cele mai importante și mai vechi sisteme de alimentare cu apă îl reprezintă qanaturile - canale subterane ingenioase, specifice mai ales Iranului.
Ce este un qanat?
Qanatul (قنات) este un sistem tradițional de canale subterane care aduc apa freatică din zonele muntoase sau din rezervoarele subterane spre localitățile situate mai jos. Qanaturile folosesc gravitația și nu au nevoie de pompe sau de alte dispozitive mecanice. Funcționează exclusiv pe principiul fizic al pantei terenului. Un qanat este format dintr-o galerie orizontală principală, legată de un șir de puțuri verticale care servesc la aerisire, la întreținere și la îndepărtarea sedimentelor.
Originile sistemului de qanaturi datează, probabil, de acum mai bine de 2.500 de ani. Cele mai vechi qanaturi iraniene provin din perioada Imperiului Ahemenid (550-330 î.Hr.), deși unele descoperiri arheologice sugerează că începuturile lor ar putea fi și mai vechi. În Iran există zeci de mii de qanaturi care alimentează și astăzi cu apă orașe, sate, câmpuri și livezi.
Qanaturile din orașul Yazd
Unul dintre cele mai importante centre ale qanaturilor din Iran este Yazd, oraș istoric din deșert. Yazdul se află în centrul Iranului, în mijlocul unui deșert aspru și uscat. În această regiune, accesul la apă este o chestiune de supraviețuire și tocmai de aceea qanaturile au atins aici perfecțiunea.
În Yazd se găsesc sute de qanaturi active. Qanaturile din Yazd sunt renumite pentru lungimea, precizia și soluțiile tehnice sofisticate. În 2016, centrul istoric al Yazdului, inclusiv qanaturile sale, a fost înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Qanaturile din Yazd se pot vizita ușor și poți chiar să te plimbi prin apa care curge și astăzi prin canale.
Construcția și principiul de funcționare al qanaturilor
Un qanat tipic este alcătuit din mai multe părți:
- Puțul-mamă: un puț vertical adânc, situat într-o zonă muntoasă sau mai înaltă, unde se poate ajunge la apa freatică. Aici apa se infiltrează în mod natural în sistem.
- Galeria orizontală: un tunel subteran lung, cu o pantă ușoară, care duce apa de la puțul-mamă până la locul unde este folosită. Tunelurile pot avea o lungime de la câțiva kilometri până la zeci de kilometri.
- Puțurile verticale: servesc mai ales la întreținerea qanatului, la îndepărtarea sedimentelor, la aerisire și la controlul debitului de apă. Aceste puțuri sunt amplasate la intervale regulate pe toată lungimea qanatului.
- Punctul de ieșire: locul unde apa iese la suprafață și de unde este dusă adesea prin canale deschise spre câmpurile irigate.
Construirea unui qanat necesită cunoștințe temeinice de geologie, hidrologie și inginerie. În Iran, acest meșteșug era practicat în mod tradițional de lucrători specializați numiți "moghanni" (مقنی), care își transmiteau cunoștințele și experiența din generație în generație.
Qanaturile din alte regiuni ale Iranului
Deși Yazdul este unul dintre cele mai importante orașe care folosesc qanaturi, sisteme asemănătoare se găsesc și în alte orașe iraniene, precum Kashan, Kerman, Isfahan sau Tabriz. Tot Iranul este străbătut de o rețea deasă de astfel de canale, a căror lungime totală ajunge la zeci de mii de kilometri.
Canale subterane asemănătoare există și în alte regiuni aride ale lumii. De exemplu, în Afganistan, Pakistan și vestul Chinei sunt cunoscute sub numele de "karez". În țările din Maghreb (de pildă în Maroc sau Algeria), sisteme similare se numesc "foggara". În sudul Spaniei, în Andaluzia, sunt cunoscute drept "galerías". Principiul de funcționare este foarte asemănător în toate cazurile.
Dacă simți nevoia să arzi câteva calorii după plimbările gastronomice prin Yazd, încearcă să explorezi qanaturile orașului.
Merită!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
