Tavern Yerevan: bucătărie armenească cu muzică și program artistic
În bucătăria unui restaurant din Erevan crește un copac. Nu vorbesc de un ghiveci la intrare: trunchiul iese din podea, printre blaturile din inox, și se vede din stradă prin peretele de sticlă. Când s-a construit filiala Riverside, de pe malul râului Hrazdan, copacul a fost lăsat în picioare, iar bucătăria a fost ridicată în jurul lui - și m-am uitat la el mai mult decât la meniu.
Tavern Yerevan (în armeană: Պանդոկ Երևան) este un lanț de restaurante din Erevan care adaugă la bucătăria armenească tradițională un program de seară: muzică live, dans și, lângă râu, foc. Există mai multe filiale, iar același nume nu înseamnă aceeași seară.
Șașlâc lângă cinematograf și un nume luat de la oraș
Numele a fost ales așa încât să-l poată citi oricine: tavern înseamnă cârciumă, Yerevan e orașul, iar inscripția armenească Պանդոկ Երևան spune același lucru prin cuvântul pandok, han. Fondatorul Davit Yeremyan și-a trecut orașul pe firmă cu mult înainte să dețină ceva aici. În 2001 a împrumutat de la sora lui câteva sute de dolari și a vândut șașlâc la o tarabă de lângă cinematograful Rossia; prima tavernă a deschis-o în 2006 pe strada Khorenatsi și se spune că mesele n-au ajuns de la bun început. Din acea singură cârciumă s-a născut grupul Yeremyan Projects, cu peste zece mărci, printre care și restaurantul Lavash.
Trei adrese sub aceeași firmă
Riverside, de pe bulevardul Isakov, e cea mai nouă filială, deschisă în 2018, și totodată cea mai mare: sute de locuri, cele mai multe în grădina de lângă râu, unde vara e ceva mai suportabil decât în centru. Puțini turiști ajung aici, în schimb armenii vin să sărbătorească; în seara aceea, oaspeții de la mesele din jur erau îmbrăcați ca de nuntă. E al doilea meu restaurant preferat din Erevan, imediat după Lavash, și e cel cu copacul în bucătărie.
Tavern Yerevan Riverside
Khorenatsi e chiar prima, din 2006, și arată ca atare: zid de cărămidă, grinzi de lemn, formația cântă înăuntru, printre mese. Are alt meniu decât Riverside și o bucătărie ceva mai simplă, dar tot foarte bună. Amiryan se află în centru, aproape de Piața Republicii, e cea mai vizibilă dintre cele trei filiale, iar seara nu intri fără rezervare - am încercat.
Tavern Yerevan Khorenatsi
Tavern Yerevan Amiryan
Ce se cântă la cină și cât costă vederea
Cina cu formație nu e o invenție a acestui lanț; în Erevan se cântă și la Pandok Yerevan sau în sala hotelului Ani, iar un ansamblu folcloric într-un restaurant mare nu surprinde pe nimeni aici. Diferența ține de amploare. La Khorenatsi asta înseamnă cântece populare armenești, cu voce și instrumente, printre care nu lipsește dudukul din lemn de cais; la Amiryan, cântecele populare se cântă în fiecare seară, mai puțin duminica. La Riverside, în grădină e o scenă mare, iar programul ține câteva ore: melodii de film în aranjament de concert, o cântăreață pop armeană și, după lăsarea întunericului, un spectacol în care se întâlnesc teatrul, dansul scenic și focul. Înaintea acestui ultim moment, recuzita e cărată pe scenă timp de douăzeci de minute, iar un spectacol mai bun într-un restaurant n-am văzut niciodată.
La Riverside programul se plătește, și într-un fel pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri: taxa e per masă, nu per persoană, și depinde de cât de bine se vede scena. Cea mai bună masă costă 4.000 AMD (9,60 EUR), una laterală 2.000 AMD (4,80 EUR), iar masa cu cea mai proastă vedere 1.000 AMD (2,40 EUR); dacă sunteți patru, suma se împarte la patru. Ca peste tot în oraș, la notă se adaugă automat zece la sută pentru serviciu, dar nu și la taxa pentru program. De altfel, cu paharul în mână poți sta chiar în fața scenei, așa că masa ieftină e mai degrabă un loc unde să-ți lași geanta. La Khorenatsi și la Amiryan muzica nu se plătește. Rezervări: la Riverside am venit singur și pe nepusă masă, iar după puțină negociere (mai mult din cauza limbii decât a locului) m-au așezat, deși era aproape plin; la Amiryan fără rezervare n-ai nicio șansă, iar la Khorenatsi, într-o zi lucrătoare, probabil nu e nevoie.
Tjvjik lângă râu și putuk din primul rând
La Riverside am ajuns venind de la degustările de brandy Ararat și Noy, aflate la câțiva pași de aici. Am luat tjvjik de vită și o salată de aveluk, amândouă fără cusur, iar alături cocktailul Tres Belle: gin, suc de rodie proaspăt stors, sirop de zmeură și lime. Vine sub un clopot de sticlă plin de fum, pe o tavă presărată cu petale, iar ospătarul îl descoperă abia la masă, așa că prima înghițitură o simți întâi cu nasul. Ca gust e ceva dulce-acrișor, în care aciditatea rodiei ține piept siropului, iar fumul rămâne pe pahar mai mult decât în băutură. M-a costat 4.000 AMD (9,60 EUR) și, pentru un asemenea spectacol și un asemenea gust, e un preț corect.
La Khorenatsi am fost într-o miercuri; sala era goală, cu excepția câtorva mese, iar programul urma să înceapă în curând, așa că m-am mutat direct în primul rând. Supa putuk a fost excelentă, la fel și khashlama de vițel, iar formația a cântat pentru câteva mese la fel ca pentru o sală plină. La Amiryan, a treia adresă cu aceeași firmă, nu m-au lăsat să intru fără rezervare - era plin.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
