La Pecera: taiyaki japonez cu înghețată în Madrid
Pe Calle Velarde, în cartierul madrilen Malasaña, se vinde un pește care n-a văzut niciodată marea. E auriu, miroase a aluat copt, în loc de solzi poartă amprenta unei forme de metal, iar în loc de măruntaie are înghețată la aparat.
La Pecera este o gelaterie care a adus la Madrid taiyaki (în japoneză: たい焼き) - o prăjitură japoneză în formă de pește - și pune în ea înghețată la aparat, ca într-un cornet. Cu bucătăria spaniolă peștele ăsta n-are absolut nimic în comun, iar Madridului, judecând după numărul de filiale, nu-i pasă deloc.
Ce înseamnă taiyaki și cine l-a copt primul
Tai înseamnă în japoneză doradă, yaki înseamnă copt. De ce tocmai dorada? Pentru că numele ei se ascunde întreg în cuvântul medetai, adică "de bun augur" - iar datorită acestui joc de cuvinte, în Japonia dorada e peștele nunților, al sărbătorilor și al Anului Nou. Așa că taiyaki s-a vândut de la bun început și ca talisman comestibil purtător de noroc.
Primul taiyaki a fost copt în 1909 de prăvălia Naniwaya din cartierul tokiot Azabu-Juban, care le coace și astăzi. Povestea firmei spune că fondatorul, originar din Osaka, a încercat mai întâi fără succes să vândă imagawayaki rotunde, apoi a încercat forma de broască țestoasă și abia peștele a prins. Desertul pe care azi îl cunoaște toată Japonia a fost, după spusele propriului creator, planul C. E povestea unei afaceri de familie, nu o cronică; o repetă însă și presa japoneză și, de peste o sută de ani nimeni n-a venit cu una mai bună.
Din Tokyo în Malasaña, pe ocolite, prin New York
La Madrid, taiyaki n-a ajuns din Japonia, ci din New York. Lanțul de acolo, Taiyaki NYC, a înlocuit pe la mijlocul deceniului trecut cornetul obișnuit tocmai cu această prăjitură în formă de pește, Instagramul s-a ocupat de rest, iar valul s-a răspândit în toată lumea. În Malasaña, valul l-a prins în 2017 La Pecera - primul local din Spania care a început să vândă taiyaki cu înghețată - și azi are filiale prin tot Madridul și în alte orașe spaniole. Numele înseamnă acvariu și nu e o metaforă: faianța sclipește ca solzii, iar luminile rotunde urcă spre tavan ca niște bule. În Japonia însă taiyaki se mănâncă fierbinte, iar pasta dulce de fasole anko se coace în el direct în formă. Varianta rece, cu înghețată, e o invenție occidentală - chiar dacă are pașaport japonez.
Pește fierbinte, înghețată rece
Tot secretul stă în contrastul de temperaturi. Cornetul - cu vanilie sau cu cacao - se coace pe loc și ajunge în mână încă cald; în el se pune înghețată la aparat rece ca gheața - în funcție de oferta zilei, de pildă de vanilie, de ciocolată sau de mango cu iaurt -, deasupra un sos de caramel, Nutella sau ciocolată și biscuiți sfărâmați. Înghețata la aparat o știm cu toții de la orice chioșc de vară, doar că acasă, în Cehia, cornetul e doar un suport căruia nu-i dă nimeni atenție - la La Pecera vedeta e tocmai el. Și cu ce capăt să începi? Japonezii chiar își pun serios întrebarea asta și fac sondaje: cam două treimi mănâncă taiyaki începând cu capul. Dacă nu ajungi tocmai în Malasaña, nu dispera - filialele s-au înmulțit prin tot orașul, printre altele lângă Puerta del Sol și lângă gara Atocha.
Doi pești de pe Calle Velarde
Am ajuns la La Pecera într-o seară de august, cu puțin înainte de ora nouă, când Madridul abia începe să se gândească la cină (vezi Unde să mănânci în Madrid?). Au sosit doi pești: unul cu sos de ciocolată și biscuiți cu caramel, celălalt acoperit cu biluțe crocante de ciocolată și presărat din belșug cu ornamente colorate din zahăr. Cornetul era cald și crocant pe margini, înghețata era bine rece, iar sosul de pe ea s-a întărit în câțiva pași într-o crustă subțire, care trosnea ca o figurină de ciocolată. Un pește cu sos și ornamente a costat aproximativ 5 EUR. Din niciunul n-a rămas nici măcar un os.
La Pecera
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
