Piețele arabe de la Poarta Damascului: cumpărături în Ierusalim chiar și de Șabat
Mai întâi, cântarul. Un cântar de mână, cu cârlig, cum mai văzusem până atunci poate doar în laboratorul de fizică de la școală - aici, o vânzătoare cu basma pe cap cântărește cu el fire de ierburi aromatice chiar acolo, pe trotuarul pe care stă, cu marfa în saci și lăzi întinsă în jurul ei. Toată prăvălia ei încape pe o bucată de trotuar.
Piețele arabe de la Poarta Damascului sunt un labirint de străduțe comerciale în Cartierul Musulman al Orașului Vechi din Ierusalim - și cel mai sigur loc din Israel unde găsești de mâncare chiar și de Șabat.
Poarta cu trei nume
În cehă și în engleză, poarta își trage numele de la caravanele care porneau de aici spre Damasc. În arabă se numește Bab al-Amud (باب العامود), Poarta Coloanei - după coloana de marmură din epoca romană care se înălța în piața aflată imediat în spatele ei; azi n-o mai căuta, zace, împreună cu rămășițele porții originale, sub nivelul străzii de astăzi. Iar în ebraică e Sha'ar Shechem, poarta spre Sihem, adică actualul Nablus. Trei limbi, trei nume - și fiecare arată în cu totul altă direcție. Forma actuală a porții a fost finalizată în 1538 de constructorul Darwish al-Halabi, în timpul marii reconstrucții a zidurilor din vremea lui Suleiman Magnificul. Piața din spatele ei e probabil mai veche: principala stradă comercială, Khan al-Zeit, poartă numele unui caravanserai medieval în care agricultorii își aduceau uleiul de măsline. Azi găsești aici mai ales pantofi, hanorace și condimente. Din ulei a rămas doar numele.
Piața care nu ține seama de Șabat
Sâmbătă dimineața, Orașul Vechi al Ierusalimului e ciudat de liniștit. Am mers spre poartă pe străduțe lăturalnice și n-am întâlnit aproape pe nimeni - cu atât mai mult m-a surprins când, după un colț, am intrat direct într-o piață în plină forfotă. Cartierul Musulman are propriul calendar: aici nimeni nu ține Șabatul, așa că, în timp ce partea de vest, evreiască, a Ierusalimului e închisă aproape peste tot de vineri seara până sâmbătă seara, la Poarta Damascului lumea face cumpărături în continuare, se coace pâine și se macină cafea. Aici îl hrănesc cu plăcere și pe cel care și-a calculat prost sosirea. Totuși, nici piața nu funcționează chiar fără pauză - vinerea, în jurul rugăciunii de la prânz, o parte dintre negustori pleacă la Al-Aqsa. Orașul Vechi închide astfel în trei reprize: magazinele musulmane vinerea, cele evreiești sâmbăta, cele creștine duminica. Cine ține minte aceste trei zile găsește oricând de cumpărat în Ierusalim - piața Mahane Yehuda din vestul orașului și souk-ul de la poartă se succedă ca două schimburi.
Legume de pe jos, covrigi din cărucior
Cele mai remarcabile personaje ale pieței nu stau în spatele tejghelelor, ci direct pe jos, în fața lor: țărănci care aduc dimineața legume, ierburi aromatice, măsline și ulei, le întind pe trotuar și le cântăresc pe cântare de mână. Nu e o scenă aranjată pentru turiști - ziarele locale scriu despre vânzătoarele de la Poarta Damascului ca despre o prezență nelipsită a locului, iar unele dintre ele stau pe același loc de peste treizeci de ani. În jurul lor se întinde sortimentul obișnuit al unui souk: saci cu condimente, smochine uscate și nuci, dulciuri, basmale și teniși. Și produse de panificație - covrigii ovali cu susan kaak al-Quds, humus și falafel se vând la ghișeele dintre magazine. Pe artera principală a pieței trece, în plus, Via Dolorosa, iar a șaptea stație a Drumului Crucii se află chiar printre tarabe. Pelerinii și localnicii cu sacoșe de cumpărături trec aici unii pe lângă alții, în același șuvoi.
Cardamom și Cehoslovacia
Am cumpărat legume, măsline și pâine proaspătă, iar la final ne-am luat câte o cafea cu cardamom la o cafenea de lângă poartă. Era groasă, amară și cu spumă - în ziua aceea n-am mai avut nevoie de un mic dejun mai zdravăn. Ceașca a costat 10 ILS (2,80 EUR), iar la pahar, la pachet, o vând la jumătate de preț. Cafegiul ne-a întrebat de unde suntem - și a pomenit pe loc de Cehoslovacia, la treizeci de ani după ce aceasta a încetat să existe. Nu l-am corectat. Cine merge mai departe își poate lua de la poartă ceva de mâncare pentru drum: din autogara arabă, aflată la câteva zeci de metri mai încolo, autobuzul 231 merge spre Betleem chiar și de Șabat, iar biletul costă 5,50 ILS (1,60 EUR). Noi am mai zăbovit o vreme la cafea, privind forfota. La Poarta Damascului timpul curge după regulile lui: Șabatul nu începe niciodată aici, iar Cehoslovacia nu s-a terminat niciodată.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
