Sütlaç: orez cu lapte turcesc
Sütlaç este un desert tradițional turcesc. Este un orez cu lapte cremos, adesea cu o pojghiță arsă caracteristică la suprafață.
Sütlaçul ocupă un loc aparte printre deserturile turcești. Există în două variante de bază - cea clasică, fiartă în oală, și fırın sütlaç, care se termină la cuptor în boluri de lut, până când suprafața se acoperă cu bășici de la maro-închis la negru. De obicei, la masă ți se aduce varianta coaptă la cuptor.
Numele "sütlaç" provine din expresia mai veche "sütlü aş", care înseamnă literal "mâncare cu lapte" sau "fel de mâncare cu lapte". În Turcia, sütlaçul este văzut ca un final mai ușor al mesei, menit să liniștească stomacul după preparatele din carne bine condimentate.
Budinci de orez asemănătoare găsim în toată lumea, semn că combinația dintre orez și lapte e cu adevărat universală. În Spania și în America Latină se numește arroz con leche și e adesea aromat mai puternic cu scorțișoară și coajă de lămâie. În India se prepară kheer, mai subțire, fiert cu cardamom, șofran și multe fructe oleaginoase. În Grecia există rizogalo, foarte apropiat de sütlaçul turcesc, dar care de multe ori nu se mai coace la cuptor și se servește presărat din belșug cu scorțișoară. Rice puddingul britanic e mai dens și adesea se coace la cuptor în întregime, nu doar ca să prindă pojghiță.
Varianta fırın sütlaç din fotografie am gustat-o în ciorbăria tradițională Tarihi Konya Kellecisi (vezi Unde să mănânci în Konya?). Era servită într-un bol clasic de lut, cu o crustă foarte închisă la culoare, aproape neagră, la mijloc. Textura era perfect netedă, orezul moale, dar nu terciuit, iar dulceața echilibrată. O porție costa 110 TRY (2,60 EUR).
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
