Pliska: brandy-ul bulgăresc numit după prima capitală
Pe eticheta sticlei ăsteia scrie destul de mult: cinci stele, un cinci mare, inscripția "since 1966" și, pe toată lățimea, cuvântul englezesc Brandy. Lipsește însă un cuvânt - tocmai cel cu care îl comandă toată lumea în Bulgaria.
Pliska (în bulgară: Плиска) este un brandy bulgăresc din vin - un distilat din vin alb care se maturează câțiva ani în butoaie de stejar, până capătă culoarea chihlimbarului și o catifelare pe care puțini ar aștepta-o de la bucătăria bulgărească. Acasă i se spune coniac. Doar că pe etichetă cuvântul ăsta nu are voie să apară.
Două capitale într-o singură sticlă
Își trage numele de la Pliska, prima capitală a Imperiului Bulgar, aflată din 681 lângă Șumenul de azi și din care a rămas o rezervație arheologică. Producătorul, firma Vinex Preslav, are sediul la Veliki Preslav, adică în a doua capitală - și a botezat după ea marca-soră, mai scumpă. Cine vrea să cumpere în Bulgaria istorie în două episoade ia de pe raft un Pliska și un Preslav și le are în ordine cronologică.
Cu cuvântul coniac e mai complicat. Juridic, aparține doar regiunii franceze din jurul orașului Cognac, iar Uniunea Europeană are grijă ca nimeni altcineva să nu-l scrie pe sticlă; de aceea eticheta bulgărească poartă cuvântul brandy, din olandezul brandewijn, vin ars, iar la masă toată lumea spune oricum coniac. Bulgarii nu sunt singuri în privința asta. În tot fostul bloc estic se distila același lucru din vin și îl lăsa la maturat în stejar, iar fiecare țară a trebuit apoi să-și inventeze propriul cuvânt: Serbia are vinjak, România vinars, Republica Moldova divin. Armenia a negociat o excepție și își mai poate numi acasă coniac brandy-ul Ararat încă vreo câțiva ani. Metaxa grecească nu face parte din familie: e un brandy amestecat cu vin și plante aromatice. Pliska e o băutură națională, dar principiul e comun de la Kruševac până la Erevan.
Cum a devenit Pliska coniacul întregului bloc estic
În Bulgaria, distilatul de vin a devenit o afacere de stat după război, când statul a introdus monopolul asupra spirtoaselor, iar marca Pliska a apărut în 1953, ca distilat maturat între trei și cinci ani. De ce eticheta de azi indică 1966 n-am reușit să aflu; oricum, ambii ani sunt mai vechi decât mine. Cel mai mare succes l-a avut însă în Uniunea Sovietică. Pentru Olimpiada de la Moscova din 1980 s-a adus atâta Pliska, încât a încetat să mai fie marfă deficitară - în Moscova acelor ani, o onoare de care au avut parte puține produse.
Ce înseamnă cifra cinci de pe etichetă
Baza e vinul alb, cel mai probabil din soiul Dimiat, care crește în jurul Șumenului și al Preslavului și are o aciditate ridicată - exact ce-i trebuie distilatului ca să nu devină fad în butoi. Apoi vine stejarul. Cifra cinci de pe etichetă e numărul anilor de maturare ai gamei de bază, care are 36 de grade; gama Reserve VSOP se maturează șapte ani și are patruzeci de grade bătute pe muchie. Vanilia și mierea pe care le simți în pahar vin din butoiul de stejar - în cinci ani a dat tot ce avea.
Se bea după masă, din pahare mici, fără gheață, câte cincizeci de mililitri. Nu-l confunda cu rachia, chiar dacă cele două stau una lângă alta în meniu: rachia poate fi din struguri sau din orice alt fruct și se poate matura în orice sau deloc, brandy-ul doar din vin și doar în stejar. Bulgarii rezumă asta prin vorba că orice rachia e brandy, dar nu orice brandy e rachia - iar cine vrea după cină ceva maturat caută a doua jumătate a frazei.
Un pahar cu vedere la Marea Neagră
Am băut Pliska la Balcic, orășelul de pe coastă de la nord de Varna, la restaurantul Rhomphaia, după prânz; mi-au adus sticla pe terasă, dincolo de care nu mai era decât marea. Culoare de chihlimbar, în nas vanilie și miere, în gură catifelat, cu un început dulceag și o căldură care ajunge abia în gât - mai blând decât mă așteptam la 36 de grade. Un păhărel de 5 cl a costat cam 5,10 BGN (2,40 EUR). Pe etichetă, cuvântul coniac lipsea. În pahar, nu.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
