Restaurantul Rhomphaia: prânz cu pește sub sabia tracilor, la Balcic
Am ajuns la Balcic pregătit cum și-ar dori orice ghid: cu două restaurante alese dinainte, amândouă cu bucătărie tradițională de la țară. Numai că primul era ocupat în ziua aceea de o petrecere privată, iar al doilea era tot închis la o oră după ce ar fi trebuit să se deschidă - era o sâmbătă în afara sezonului și pe nimeni nu părea să-l deranjeze. Așa că a intrat în joc planul pe care nu-l aveam.
Rhomphaia (în bulgară Ромфея) este un restaurant cu pește chiar pe malul mării din Balcic, care gătește clasicele Mării Negre din bucătăria bulgărească: o ciorbă de pește consistentă și peștișori prăjiți numiți popceta.
Sabia, tracii și o regină a României
Numele localului pare scos dintr-un meniu, dar de fapt vine dintr-un manual de istorie. Rhomphaia era sabia cu două mâini a infanteriei trace, lungă de obicei de 140-150 de centimetri; potrivit izvoarelor antice, tracii tăiau cu ea tendoanele cailor și trompele elefanților de război. Un restaurant care poartă numele sabiei de luptă a infanteriei trace servește azi ciorbă și peștișori prăjiți cu lămâie - arma nici că și-ar fi putut alege o pensie mai pașnică. Și totuși numele nu e chiar fără legătură: pe locul Balcicului de azi au trăit tracii cu mult înainte ca coloniștii greci să întemeieze aici orășelul Krunoi, mai târziu Dionysopolis. Numele de pe firmă trimite astfel la cel mai vechi strat al istoriei orașului.
Balcicul urcă de la mare în terase, are în jur de nouă mii și jumătate de locuitori, iar cel mai faimos capitol al său l-a scris o coroană străină. Între 1913 și 1940 orașul a aparținut României, iar regina Maria și-a construit aici reședința de vară Cuibul liniștit, cu o grădină botanică socotită de obicei a doua din Europa, imediat după cea din Monaco. Balcicul a revenit Bulgariei abia prin tratatul semnat la Craiova - așa că cea mai mare atracție a orașului a rămas o moștenire românească, iar cele două țări o privesc cu o seninătate remarcabilă. Din Varna vine aici un autobuz direct, în mai puțin de o oră.
Ciorbă, nu supă
Aici supei de pește nu i se spune supa, ci ciorba - iar diferența se vede în farfurie. În bulgară, supa e orice fel mai subțire de la începutul mesei, pe când ciorba e un fel consistent, cu o porție zdravănă de carne. Cine comandă ciorba de pește ca pe un aperitiv ușor a subestimat-o: poate trece fără probleme drept fel principal. Se gătește în toată Bulgaria, cu pește de apă dulce pe lângă râuri și cu pește de mare pe litoral, iar bolul cu sos iute și lămâia servite separat nu sunt o fantezie a unui singur local, ci un obicei larg răspândit - asezonarea e treaba mesenului, nu a bucătarului. Un echivalent are tot ținutul din jurul Mării Negre: bucătăria românească își acrește borșul de pește, cea turcească îmblânzește balık çorbası cu gălbenuș și lămâie, iar pe același drum merge și psarosoupa grecească.
Popceta sunt un capitol aparte. Sub numele acesta, un diminutiv de la pop, adică popă, nu se ascunde o singură specie, ci o întreagă ceată de peștișori de fund - în apele bulgărești poartă acest nume douăzeci și unu de specii de guvizi. Porecla preoțească le-ar veni de la un oscior în formă de cruce pe care îl au în cap; e o etimologie populară transmisă din generație în generație, dar bulgarii țin la ea. Popceta tăvălite prin făină și prăjite sunt o specialitate a litoralului Mării Negre - și, spre deosebire de peștișorii pe care acasă, în Cehia, îi ronțăiam cu oase cu tot, popceta trebuie curățate de oase. Rolul peștișorilor mâncați întregi îl joacă aici tsatsa, șproții mărunți prăjiți.
Prânz pe malul mării la Balcic
La Rhomphaia am stat cu marea chiar în fața ochilor și am început, cum cere litoralul, cu ciorbă. Odată cu ea au venit un bolușor cu sos iute și o lămâie. Porția a fost uriașă, din ochi cam 300-400 de mililitri, cât la ciorbele românești, și în ea înota mai mult pește decât mă așteptam pentru nici 6,80 BGN (3,20 EUR) - fraged, complet fără oase; cu sosul iute, ciorba a ieșit ușor picantă și foarte gustoasă. Popceta prăjite le-am comandat apoi doar ca gustare, pentru aproximativ 13,60 BGN (6,40 EUR): carnea din nou minunat de fragedă, doar oasele mi-au dat de lucru. La prânz n-au lipsit nici salata șopska și o Kamenitza și, la final, un pahar de brandy Pliska. Apoi mi-am continuat drumul de-a lungul coastei. Localul poartă numele unei arme care tăia tendoanele cailor de luptă - singurul lucru la care a trebuit să fiu atent la masă au fost oasele de popceta.
Rhomphaia
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
