Grădina zoologică a berii din Praga

Când cineva din Praga îți spune că merge la zoo, nu e neapărat în drum spre Troja, cartierul grădinii zoologice a orașului. Cealaltă grădină zoologică a Pragăi n-are nici cuști, nici program de vizitare: animalele atârnă pe firmele localurilor, iar hrănirea se face cu halba. O listă oficială a locuitorilor ei nu există - ideea de a colinda berăriile cu nume de animale s-a născut cândva la tejghea, iar fiecare obișnuit al localului le numără altfel; grupul de restaurante Ambiente vinde azi chiar și o plimbare cu plată, cu un barman pe post de ghid.

Grădina zoologică a berii din Praga (Pražská pivní ZOO) este un traseu neoficial prin berăriile pragheze cu nume de animale și străbate câteva secole de cultură a berăriilor din Cehia - de la berăriile baroce de sub Castel până la curtea unei fabrici de bere din Karlín. Articolul acesta te poartă prin unsprezece popasuri: de la U Černého vola la Červený Jelen.

De ce poartă berăriile din Praga nume de animale

În spatele animalelor de pe firme nu stă un capriciu al cârciumarului, ci un vechi sistem de orientare. Înainte ca Maria Tereza să ordone, în 1770, numerotarea caselor, Praga se orienta după însemnele caselor - reliefuri și picturi deasupra intrărilor, pe care le înțelegea și cine nu știa să citească. Animalele erau printre motivele cele mai îndrăgite, iar o culoare adăugată deosebea o casă de alta - de aici tigrul de aur, boul negru, cerbul roșu. Însemnele se mai și schimbau: casa în care se află azi U Zlatého tygra a purtat mai întâi o sapă, apoi un leu negru și abia din 1713 un tigru. Cea mai faimoasă felină a grădinii zoologice din Praga a fost, așadar, leu cea mai mare parte a carierei. Cine a inventat expresia "grădina zoologică a berii" nu se știe - barmanul Lukáš Svoboda își amintește că o auzea de la obișnuiții berăriilor unde stătea la dozator, iar de acolo s-a răspândit singură, ca orice idee bună născută la o masă de berărie.

Berăria U Černého vola

În piața Loretánské náměstí, la câțiva pași de Castelul din Praga, o casă barocă cu firmă pictată ține în viață una dintre ultimele berării clasice din Hradčany. Casa se numea inițial U svatého Lukáše (La Sfântul Luca), după relieful de pe fațadă, iar boul a ajuns pe firmă cel mai probabil printr-o simplă deformare a numelui - berăria e atestată aici din 1726, iar în tot acest timp porecla a avut răgaz să devină nume. Înăuntru, la U Černého vola, găsești bolți, mese lungi de lemn, un blazon pictat pe perete și, de la zece dimineața, Velkopopovický Kozel și Pilsner Urquell la dozator. Aici se adunau pictori și literați; azi, lângă obișnuiții localului stau turiști care tocmai au coborât de la Loreta.

Bucătăria e exact cât îi trebuie unei berării: meniul încape pe o singură pagină - tvarůžky de Olomouc, brânzeturile mici și înțepătoare din Moravia, la 80 CZK (3,20 EUR), camembert marinat și brânză romadur la 90 CZK (3,60 EUR), pâine prăjită cu usturoi, câteva garnituri și cam atât. Ultima comandă de mâncare se ia la 21:00, iar plata se face doar în numerar.

Berăria U Hrocha

U Hrocha arată de parcă ar fi stat aici dintotdeauna: bolți, lemn, un cap de hipopotam deasupra ofertei scrise de mână. Numai că e cea mai tânără dintre berăriile "tradiționale" ale întregii grădini zoologice - toarnă bere abia din 1994. Când, în anii '90, berăriile clasice din Malá Strana făceau loc turismului, obișnuiții din cartier s-au mutat cu toții chiar aici, în casa gotică U Zlatého stromu de pe strada Thunovská, unde înainte fusese o școală - și au transformat nou-născutul într-un local-cult în doar o generație. Camera Deputaților e după colț, așa că la un Pilsner Urquell stau aici, alături de obișnuiții din cartier, deputați și jurnaliști parlamentari.

Nici nu prea e nevoie să comanzi: ajunge un semn cu mâna sau o înclinare a capului și următoarea halbă e pe drum. Nota de plată e un petic de hârtie completat de mână - când am fost eu acolo, o halbă mare de Pilsner Urquell costa 49 CZK (2 EUR), una mică 30 CZK (1,20 EUR) (bonul e în fotografie) - și se plătește exclusiv în numerar.

Berăria U Kocoura

Motanul (U Kocoura) din Malá Strana este un manual de arhitectură pragheză într-o singură casă: temelie gotică, reconstrucție renascentistă, modificări baroce, fațadă clasicistă - iar la dozator Kozel și Pilsner Urquell. Casa se numea înainte U Černého orla (La Vulturul Negru) - așadar și aici un animal de pe firmă a fost înlocuit, cu timpul, de altul. Cea mai cunoscută poveste a locului spune că aici l-ar fi găzduit Václav Havel pe președintele Poloniei, Lech Wałęsa - n-am reușit să găsesc dovezi, dar localnicii o spun cu atâta convingere, încât a ajuns să facă parte din mobilier, iar turiștii polonezi vin aici și azi. De la U Hrocha sunt doar câteva minute de mers.

Berăria U Zlatého tygra

Casa de pe strada Husova e menționată pentru prima dată în 1360, iar berăria care funcționează în ea din 1864 este azi cea mai celebră adresă a întregii grădini zoologice. În anii 1830 aici se afla cafeneaua patriotică a lui Šocha, pe care o frecventa František Palacký; legenda berăriei Tigrul a clădit-o însă abia František Skořepa, care a refăcut localul în 1935 și a introdus o regulă valabilă și azi: aici berea nu se comandă, berea ți se aduce - barmanul le pune obișnuiților halbe pline fără să întrebe, de îndată ce le golesc pe cele de dinainte. Se spune că Skořepa trimitea doamnele la cinematograful de alături, ca domnii să-și poată termina berea în liniște.

Masa din spate, de lângă ușa bucătăriei, îi aparținea lui Bohumil Hrabal - Tigrul era a doua lui casă și biroul lui de lucru. Iar în noaptea de 10 spre 11 ianuarie 1994, Václav Havel i-a adus aici pe Bill Clinton și pe Madeleine Albright; președintele american ar fi dat gata un șnițel și trei beri, a continuat la clubul de jazz Reduta, iar a doua zi a sărit pentru prima dată peste alergarea de dimineață. Un turist fără statut de obișnuit al localului prinde un loc doar dacă vine devreme - și cu smerenie.

Berăria U Zlatého slona

Strada Havelská ține de cea mai veche piață a Pragăi, iar elefantul a ajuns aici pe un drum ocolit: numele U slonů (La Elefanți) l-a purtat inițial casa vecină, menționată încă din 1427 în cronica lui Bartošek din Drahonice - berăria de azi doar l-a împrumutat. Aici sunt vizibil mai puțini turiști decât la câteva străzi mai încolo, la Kozel și Pilsner Urquell ți se ștampilează un card de fidelitate, iar pentru o sută de beri băute apare pe perete un elefant cu numele clientului. Puține programe de fidelitate oferă o înscriere mai durabilă.

Fabrica de bere U Medvídků

U Medvídků are cel mai vechi arbore genealogic berăresc din toată grădina zoologică: berea s-a făcut aici fără întrerupere din 1466, când Jan Medvídek a întemeiat fabrica de bere, până în 1898, când casele cu fabrici de bere din Orașul Vechi au pierdut lupta cu concurența industrială - ultimul maestru berar, Karel Vendulák, a plecat direct să conducă noua fabrică de bere a burghezilor (Měšťanský pivovar) din Holešovice. Casa a funcționat apoi ca una dintre cele mai mari berării din Praga, la începutul secolului XX a găzduit primul cabaret din Praga, Tingl-Tangl, în anii '50 a venit naționalizarea, iar după retrocedare - renovarea, un hotel și din nou bere făcută în casă.

Azi, pe lângă Budějovický Budvar, aici se toarnă și beri din microberăria renăscută, mai ales X-Beer 33: un lager cu un extract primitiv de 33,48 grade și aproximativ 12,6% alcool. A încercat în zadar să intre în Cartea Recordurilor Guinness - categoria "cea mai tare bere" nici nu există acolo.

Berăria U Dvou koček

Cele două pisici (U Dvou koček) din Uhelný trh își datează tradiția de la 5 octombrie 1678, când a ars cartierul din jurul Bisericii Sfântul Martin - focul a mistuit atunci 36 de case, iar pe locul uneia dintre ele s-a construit din nou și s-a reluat turnarea berii. Din 2010 funcționează aici o microberărie proprie, care face o bere numită Kočka (Pisica) - blondă, neagră și ambrată, toate de 12 grade pe scara cehă - iar alături curge Pilsner Urquell. În fiecare seară cântă un acordeonist, pe pereți atârnă fotografii și picturi vechi și se spune că pe aici ar fi trecut Mozart, iar tânărul Antonín Dvořák ar fi susținut aici unul dintre primele sale concerte publice; dovezi nu există, dar cine nu le-ar dori pisicilor o asemenea carte de oaspeți. Azi e un popas îndrăgit mai ales de turiști.

Berăria U Buldoka

Buldogul (U Buldoka) de pe strada Preslova din Smíchov e o berărie pe care cartierul o ține pentru sine, în loc s-o arate turiștilor. Funcționează de la sfârșitul anilor '90 ca berărie sportivă: interiorul e acoperit de tricouri și "suveniruri" de la fotbaliști, sportivi și canoiști, iar pe pereți se adaugă cărți poștale din toată lumea. Pe lângă Kozel și Pilsner Urquell, aici se toarnă și bere de la mica fabrică de bere Zvíkov.

Restaurantul U Veverky

Veverița (U Veverky) din Bubeneč este o dublă capcană lingvistică. Casa de la colțul străzilor Eliášova și Jaselská a fost ridicată în 1911 de constructorul Jan Petřák după proiectul arhitectului Kaplický - nu cel al celebrei "caracatițe", care avea să se nască abia 26 de ani mai târziu, ci al unui omonim mai vârstnic, al cărui prenume s-a pierdut în documente. Nici numele berăriei nu vine de la un însemn de casă: înainte i se spunea V Jaselské, iar în popor U Všetečků, după familia de cârciumari din care Anna Všetečková a stat la dozator un sfert de secol, din 1949, iar numele de azi este un omagiu adus unei alte barmane excelente - doamna Veverková. Singurul animal al grădinii zoologice din Praga care e de fapt un nume de familie îi potolește setea cartierului Bubeneč cu Pilsner Urquell din tanc.

Brewpubul Dva Kohouti

Curtea din Karlín din spatele berăriei Lokál Hamburk a fost cândva un service auto cu vopsitorie; pe 17 noiembrie 2018 a ieșit de aici prima șarjă, iar de atunci Karlínul are, prin Dva Kohouti, o fabrică de bere cu dozatoarele chiar în curte - un brewpub, adică o berărie care își face singură berea. Cei doi cocoși din nume (dva kohouti) sunt probabil fondatorii: Adam Matuška, maestru berar la fabrica de bere de familie Matuška din Broumy, și Lukáš Svoboda, maestru al dozatorului de la berăriile Lokál. De funcționarea zilnică a fabricii de bere se ocupă însă maestrul berar Lukáš Tomsa, cu lagerul lui de 12 grade; alături de el curg beri invitate, printre care și Matuška. În curte parchează food truck-uri, interiorul l-a proiectat Tereza Froňková - iar obișnuiții înrăiți se ceartă dacă un local fără secole de istorie ar trebui primit în grădina zoologică a berii. Are animal în nume și are și țarc; actele se vor rezolva, fără îndoială.

Restaurantul Červený Jelen

Cerbul (Červený Jelen) de pe strada Hybernská este grădina zoologică la scară de safari. Se află într-un palat în care Josef Gočár a proiectat în 1925 sala de operațiuni a Băncii Anglo-Cehoslovace; de la bancă a rămas un seif cu pereți groși de un metru, din beton armat cu plăci de fier - păstrat ca o curiozitate a interiorului. Arhitectul Stanislav Fiala avea proiectul de reconversie gata încă din 2011, dar deschiderea a venit abia în 2019, după opt ani de lucru la o clădire declarată monument istoric.

Cifrele se potrivesc cu dimensiunile: 2.600 de metri pătrați, patru etaje, șapte sute de locuri și cinci saloane private, plus picturi murale de Patrik Hábl și coarne de cerb de la măcelarul Josef Ryšlavý. Pilsner Urquell curge dintr-un turn de bere cu douăsprezece tancuri, cel mai înalt din Cehia, de dozatoare se ocupă câștigători ai concursului Pilsner Urquell Master Bartender, iar bucătăria mizează pe carne - au chiar și wagyu. Berarii înrăiți nu socotesc Cerbul parte din grădina zoologică din același motiv ca Dva Kohouti: e prea tânăr. Berii din turn, sincer, puțin îi pasă de disputa asta.

Cel mai bun traseu prin grădina zoologică a berii din Praga

Nu poți străbate cum se cuvine toată grădina zoologică într-o singură zi și nici n-are rost să încerci. Împarte-o în circuite: sub Castel, Boul (U Černého vola), Hipopotamul (U Hrocha) și Motanul se află la câteva minute de mers unul de altul; în Orașul Vechi, Elefantul (U Zlatého slona), Cele două pisici și Ursuleții (U Medvídků) încap într-o singură după-amiază, cu Tigrul și Cerbul la distanță de mers pe jos. Dva Kohouti, Buldogul și Veverița sunt solitari - fiecare în alt cartier, fiecare merită un drum separat. Iar în localurile vechi de secole intră cu smerenie: un obișnuit al localului are acolo drepturi pe care turistul nu le are, iar barmanul le are pe toate.

Harta grădinii zoologice a berii din Praga

Am străbătut și eu grădina zoologică pe etape și cel mai des mă întorc sub Castel - la Bou, pentru tvarůžky cu un Kozel, și la Hipopotam, pentru un Pilsner Urquell. Biletul la această grădină zoologică nu se vinde la poartă: arată ca o notă de plată scrisă de mână și se plătește abia la plecare.

Dan Špaňhel

Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.

Despre mine Contact

S-ar putea să-ți placă:

Restaurantul Čep & Pec, Praga: o fabrică de bere artizanală combinată cu o brutărie

Automat Matuška: bere artizanală desăvârșită în cartierul Dejvice din Praga

Bistroul Roesel - beer & food: o comoară ascunsă pentru iubitorii de bere, lângă Podul Carol