Nan panjereh: o delicatesă iraniană fragedă și crocantă
Nan panjereh (نان پنجرهای), literal "pâinea-fereastră", este un desert tradițional iranian care se pregătește mai ales în timpul sărbătorilor de Anul Nou iranian, dar și la alte ocazii festive. Numele trimite la aspectul caracteristic al desertului, care, datorită modelului său complicat și simetric, amintește de o ferestruică.
Deserturi asemănătoare găsești și în alte țări din Orientul Mijlociu, în India ("achappam") și chiar în Europa: în Suedia se prepară "struvor", iar în Norvegia "rosettbakkels". Rețeta și modul de preparare diferă însă puțin de la o țară la alta.
Nan panjereh se face dintr-un amestec de făină, ouă, lapte (sau apă) și apă de trandafiri (golab). Aluatul este lichid și foarte subțire, asemănător cu aluatul de clătite.
Secretul preparării este o formă specială de metal (de obicei din alamă sau fier), cu modele decorative, care imită o floare sau o stea.
Desertul nan panjereh se prepară astfel:
- Mai întâi, forma se încălzește prin scufundare în ulei încins, ca aluatul să nu se lipească de ea.
- Forma încălzită se scufundă apoi parțial în aluatul lichid - doar până la aproximativ 2/3 din înălțimea ei, ca aluatul să se desprindă ușor după prăjire.
- Apoi forma se scufundă din nou în uleiul încins și se prăjește.
- Nan panjereh gata prăjit se desprinde cu grijă de pe formă, se lasă să se scurgă de uleiul în exces și de obicei se presară cu zahăr pudră, cu scorțișoară măcinată sau cu fistic.
Nan panjereh este iubit pentru lejeritatea și crocanța lui și se potrivește de minune cu ceaiul iranian tradițional.
Un detaliu interesant: formele de metal folosite pentru nan panjereh se transmit adesea din generație în generație, ca niște comori de familie. La fel ca la noi, în Cehia, formele de fursecuri de Crăciun. Nan panjereh nu e doar un desert îndrăgit, ci și o decorațiune a mesei de sărbătoare.
Ai avut ocazia să vezi sau să guști nan panjereh undeva în Iran?
Poftă bună!
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
