Restaurantul Torna a Surriento: trattoria din Sorrento care poartă numele unui cântec napoletan
Un local își pune de obicei pe firmă numele familiei, al orașului sau al unui sfânt ocrotitor. Trattoria de pe liniștita străduță Via Santa Lucia a împrumutat în schimb o rugăminte: Torna a Surriento, Întoarce-te la Sorrento - titlul celui mai celebru cântec scris vreodată despre oraș.
Torna a Surriento este o trattorie de familie din Sorrento, în care doi soți din Napoli gătesc bucătărie italiană în stil napoletan: ragù fiert îndelung la foc mic, paste de casă și verdețuri amărui din Campania.
De unde vine numele Torna a Surriento
Cântecul a fost compus de frații De Curtis - Ernesto a scris muzica, Giambattista versurile în dialect napoletan - și a răsunat pentru prima dată la Sorrento pe 15 septembrie 1902. Versiunea care circulă spune că a fost scris în grabă, pentru a-l întâmpina pe premierul Zanardelli; potrivit unor surse mai detaliate, melodia e însă mai veche, din 1894, iar în septembrie acela a primit doar o misiune nouă. Cel mai celebru cântec de dor de Sorrento a început, așadar, cel mai probabil ca un memento politicos - orașul avea nevoie ca premierul să nu uite în ce stare îi e canalizarea. În refren n-a rămas nicio urmă din asta, în schimb rugămintea "întoarce-te" s-a păstrat întreagă.
Localul care îi poartă numele e un tinerel pe lângă cântec. Nicola Caprio și Roberta Clemente l-au deschis în 2017, după ce s-au mutat la Sorrento din Napoli: ea conduce bucătăria și păstrează rețetele familiei, el se ocupă de sală, iar câțiva ani mai târziu trattoriei i s-a alăturat și o pizzerie. Cântecul îi roagă pe cei născuți în Sorrento să se întoarcă acasă; numele l-au pus până la urmă pe firmă doi napoletani care veneau în oraș pentru prima dată.
Napoli pe o farfurie din Sorrento
Și totuși, Sorrento nu duce lipsă de embleme culinare proprii: lămâile, limoncello-ul și prăjitura delizia al limone. Familia Caprio a mizat însă pe Napoli. La bază stă ragù napoletano - în loc de carnea tocată din sosul bolognez, bucăți întregi de carne care fierb ore în șir în sos de roșii - și polpette, chiftele înăbușite direct în el. Polpette sunt rude îndepărtate ale chiftelelor pe care le facem acasă, în Cehia, doar că nu se prăjesc în tigaie, ci cresc de mici în sos. În Napoli, carnea vine alături de friarielli, lăstarii tineri ai unei plante din familia verzei, asemănători cu broccoli, doar mai subțiri și plăcut amărui.
Două clasice ale pastelor din Campania au certificate de naștere diferite. Gnocchi alla sorrentina, găluște gratinate cu roșii, mozzarella și busuioc, sunt singurele care poartă chiar numele orașului Sorrento. Scialatielli, tăiței scurți și groși, au o origine disputată: versiunea tradițională îi atribuie unui bucătar din Amalfi, una mai nouă susține că au fost întinși pentru prima dată în munții Calabriei. Pastele servite astăzi pe toată coasta Campaniei s-ar putea să se fi născut la sute de kilometri de mare.
În centrul orașului Sorrento se gătește în mare parte pentru turiști, iar notele de plată arată pe măsură; trattoriile de familie, unde mănânci mai bine și mai ieftin, sunt de obicei la o stradă sau două mai încolo. Torna a Surriento e exact un astfel de loc: la câțiva pași de corso-ul principal și totuși departe de forfota turistică. Seara se cântă printre mese, așa că localul se potrivește mai degrabă pentru o cină lungă decât pentru un prânz rapid.
La masă la familia Caprio, în Sorrento
Tocmai de aceea am venit aici - pentru bucătăria locală, departe de traseele principale. Am început cu o selecție de antreuri: chiftele în ragù cu ricotta și friarielli, alături de pâine încălzită și vinete conservate în ulei, toate pentru 8 EUR. Cea mai mare surpriză din farfurie au fost vinetele - un gust pe care nu l-aș fi așteptat de la un borcan. Am continuat cu gnocchi alla sorrentina (6 EUR) și apoi cu scialatielli cu cârnat salsiccia, vinete și mozzarella afumată (8 EUR); o mâncare sățioasă, după care te ridici greu de la masă, dar excelentă. Personalul a fost amabil, iar prețurile foarte rezonabile pentru Sorrento, așa că m-aș întoarce cu plăcere să mănânc aici. Un ghid italian rezumă trattoria prin cuvintele "multă muzică pentru bani puțini" - și sunt întru totul de acord.
Torna a Surriento
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
