Creole Shack: prânz creol în Flic en Flac
Rezervarea la Creole Shack se face așa: trimiți un mesaj pe WhatsApp, ideal cu două-trei zile înainte, iar proprietara îți confirmă imediat masa, în engleză. Ce vei mânca însă nu-ți spune - afli abia când te așezi. Meniu scris nu au, nici site; meniul se naște din nou în fiecare dimineață, în capul bucătăresei. Creole Shack e un mic restaurant de familie din Flic en Flac, care gătește zilnic un singur meniu cu trei feluri - genul de local căruia în Mauritius i se spune table d'hôte.
Masa gazdei, cu ștampilă oficială
Table d'hôte înseamnă literalmente masa gazdei, iar conceptul e mai vechi decât restaurantele înseși: în hanurile pariziene se mânca la o masă comună ceea ce gătise bucătăria în ziua aceea, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea acesta era cel mai răspândit mod de a lua masa în oraș, în afara casei. În Mauritius, formatul trăiește mai departe în localurile de familie - iar insula îl ia atât de în serios, încât autoritatea de turism eliberează o licență anuală specială pentru mesele servite acasă, cu program de funcționare impus și cu obligația de a avea parcare. O masă în curte, cu ștampilă oficială. Tot de format ține și WhatsApp-ul: micile afaceri mauritiene comunică așa în mod obișnuit, iar pentru oaspete asta înseamnă un singur lucru - cine nu scrie dinainte, nu mănâncă.
Pui sau creveți
Flic en Flac are cel puțin două astfel de localuri și fiecare pune masa altfel: Canne à Sucre întinde un mare ospăț de familie, cu un șir lung de garnituri, pe când Creole Shack păstrează structura pe care o știi de la prânzul de duminică - supă, fel principal și ceva dulce la final. Singura decizie pe care o ia aici oaspetele pe tot parcursul mesei e alegerea între pui și creveți. Restul l-a gândit bucătăria în locul lui.
Coliba în care gătește toată insula
Numele promite puțin: shack înseamnă în engleză colibă, iar interiorul nici nu încearcă să ascundă asta - câteva mese de lemn, tablă ondulată pe perete, obloane turcoaz. În schimb, cuvântul créole promite mult - iar în Mauritius nu desemnează o bucătărie etnică îngustă. Așa se numește tot amestecul local, la care francezii, indienii, chinezii și africanii și-au adus fiecare partea lor. De aceea, aici și un prânz creol poate avea liniștit la bază curry, supă de linte și chutney - adică moștenirea imigranților indieni. De altfel, gâteaux piments, gustările prăjite care la Creole Shack se aduc ca antreu, descind din vadas indiene din secolul al XIX-lea; colibei, evident, nu-i pasă, iar insula le mănâncă cu poftă.
Prânzul pe care nu l-am comandat
La Creole Shack am fost la prânz. Mai întâi au sosit, ca antreu, gâteaux piments - și recunosc de la început că am mâncat destule în Mauritius, dar acestea au fost cele mai bune: proaspăt prăjite, cu o aromă pronunțată de lemongrass, iar alături o pastă iute de chili pentru cine vrea. Am încercat ambele variante ale meniului, așa că pe masă au aterizat două tăvi frumos aranjate: supă de linte cu coriandru, bucăți fragede de pui în curry, orez basmati, salată de legume, chutney de cocos, mango murat și salată de papaya verde - iar în al doilea bol, creveți nedecojiți în sos roșu de curry, gătiți perfect. Înghețata de cocos cu mango de la final avea în ea bucățele fine de cocos proaspăt; a fost excelentă și, în căldura amiezii, a venit exact la momentul potrivit. Meniul cu pui a costat 725 MUR (14,80 EUR), cel cu creveți 800 MUR (16 EUR). Așa că cea mai bună variantă a gustării de stradă pe care o prăjește oricine în Mauritius am găsit-o, până la urmă, într-o curte unde nici nu te poți așeza fără să scrii dinainte.
Creole Shack
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
