Lao Fang Zi: restaurant cantonez în Flic en Flac
Cel mai prețios lucru pe care mi l-au pus în față în seara aceea n-a fost pe farfurie. A fost aerul rece. Serile din Mauritius păstrează bine căldura zilei, iar o sală cu aer condiționat e pe insulă un lux care nu apare nicăieri pe notă, dar de care îți amintești multă vreme.
Lao Fang Zi (în chineză 老房子, "casa veche") este un restaurant cantonez aproape de centrul localității Flic en Flac, cea mai mare stațiune de pe coasta de vest a Mauritiusului - iar eu am intrat cu un plan simplu: după săptămâni de bucătărie mauritiană, să mă las pe mâna altei bucătării.
O casă veche care e nou-venită pe insulă
Numele mizează pe nostalgie: lao fang zi înseamnă casă veche, iar restaurantele chinezești își aleg astfel de nume când vor să promită tradiție și rețete de familie. Clienții l-au primit totuși pe Lao Fang Zi ca pe un nou-venit binevenit pe scena chinezească de pe insulă - restaurantul numit "Casa veche" e aici printre cele mai noi. Cu adevărat veche e scena din spatele lui: primii chinezi au sosit pe insulă din Canton la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după 1860 i-au depășit ca număr chinezii hakka veniți din Meixian, iar în Port Louis există și azi un cartier chinezesc: o jumătate de kilometru de-a lungul Rue Royale, unde în fiecare octombrie are loc un festival al mâncării chinezești.
Urmașii imigranților reprezintă azi cam trei la sută din populație, cea mai mică dintre cele patru mari comunități ale insulei; ghidurilor turistice le place totuși să-i numească "o minoritate importantă". Recensământul le dă trei procente, meniul insulei mult mai mult: tăițeii prăjiți mine frit și găluștele la abur boulettes sunt azi clasice mauritiene de origine chinezească, iar unele variante ale lor - de pildă găluștele din chayote - nu le-ar recunoaște nimeni nici măcar în Canton. Să fugi în Mauritius de bucătăria locală la cea chinezească înseamnă, într-un fel, să te învârți în cerc - nu faci decât să te întorci la izvoare.
Pui crocant, ureche de lemn și un antreu necomandat
Restaurantul se află pe Coastal Road, în spatele parcării complexului Pasadena, la câțiva pași de plajă, iar înăuntru e o curățenie exemplară. Bucătăria rămâne fidelă repertoriului cantonez: pește la abur, tăiței, pui prăjit, iar vineri seara un bufet la care plătești o dată și apoi nu mai ții socoteala. Un european cunoaște meniul ăsta din bistrourile chinezești de acasă; aici însă îl gătesc urmașii celor care l-au adus pe insulă. Încă înainte să comanzi îți aterizează pe masă, din partea casei, un bol cu legume și ciuperci murate. În chineză, feliile negre se numesc simplu ureche de lemn, în timp ce Europa le-a dat numele de urechea-lui-Iuda - după legenda potrivit căreia Iuda s-a spânzurat de un soc, copacul pe care ciuperca crește cu predilecție.
Două farfurii cu pui pe Coastal Road
Bolul din partea casei a sosit conform scenariului, înainte să apuc să comand. Au urmat fâșii de pui prăjite rapid, la foc mare, cu un amestec de legume crocante: amestecul era excelent condimentat, puiul suculent, legumele trosneau în dinți fără să fie deloc crude, iar printre toate acestea luceau felii de urechea-lui-Iuda și două felii de cartof. A doua farfurie a adus pui crocant prăjit cu sos dulce-acrișor - carne din pulpă, prăjită perfect și totuși suculentă. Primul fel a costat 275 MUR (5,60 EUR), al doilea 250 MUR (5 EUR), iar o porție mare de orez pentru amândouă, 2 EUR. Personalul a fost rapid, vorbea engleză și accepta plata cu cardul - singura dată în tot sejurul pe insulă când am putut plăti cu cardul într-un restaurant. Apoi n-a mai rămas decât să termin de mâncat, să deschid ușa și să las insula să mă învăluie din nou în seara ei caldă.
Lao Fang Zi
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
