Gâteaux piment: biluța prăjită mauritiană din mazăre galbenă
Dacă Mauritius și-ar alege vreodată o gustare națională, gâteaux piment ar câștiga fără campanie electorală: se prăjește în piețe, lângă autogări și, în general, peste tot unde se opresc oamenii, se vinde la bucată pentru câteva rupii, așa că poți gusta de la o tarabă la alta, ca la o degustare. Recunosc din capul locului că eu m-aș abține la votul ăsta - dar tocmai de aceea merită să vedem ce anume îndrăgește insula atât de mult.
Gâteaux piment este o biluță prăjită din mazăre galbenă măcinată, ardei iute și condimente - cea mai răspândită gustare stradală a bucătăriei mauritiene.
Ce înseamnă gâteaux piment și cine l-a adus
Numele franțuzesc promite, literal, o "prăjitură cu ardei iute", iar creola mauritiană doar îl adaptează fonetic în gato pima. De ce i se spune prăjitură unei biluțe prăjite fără un gram de zahăr nu explică nicio sursă - textele în limba franceză preiau numele fără nicio lămurire. Insula-soră Réunion îi spune aceleiași biluțe bonbon piment, adică bomboană iute - așa că niciunul dintre cele două nume ale preparatului nu spune adevărul despre el. Și niciuna dintre insule nu simte nevoia să facă ceva în privința asta.
Oricine îți va spune că e o specialitate pur mauritiană. Mai cinstit e să spunem așa: ideea e comună ambelor Insule Mascarene, doar că fiecare o umple cu altă leguminoasă - Mauritius cu mazăre galbenă, dholl, Réunion cu boabele mari de fasole pois du Cap. Strămoșul biluței este gustarea prăjită sud-indiană vadai; pe insule au adus-o în secolul al XIX-lea muncitorii indieni sub contract, iar anul exact nu l-a documentat nimeni - e o istorie din cala vapoarelor, nu din registrele parohiale. Din același sac de mazăre galbenă s-au născut în Mauritius și lipia dholl puri, și dulcea tekwa; gâteaux piment e fratele iute din această familie.
Cum se mănâncă gâteaux piment și cu ce
Înăuntru se întâlnesc mazărea galbenă înmuiată și măcinată, ardeiul iute, coriandrul, chimionul și frunzele de curry, cărora aici li se spune caripoulé - tocmai ele dau biluței aroma care îi trădează, de la prima adulmecare, arborele genealogic indian. Pasta condimentată se modelează și se aruncă în ulei încins, așa că biluța are o crustă crocantă și un miez umed și aromat. Cel puțin în cazul ideal - dar revin la asta mai încolo.
Se mănâncă la orice oră - la cafeaua de dimineață, la ceaiul de după-amiază sau seara. E cea mai bună fierbinte, scoasă direct din ulei, iar cine vrea să ia micul dejun ca un mauritian cere să i se strivească câteva biluțe într-o baghetă proaspătă cu unt - bagheta au lăsat-o aici francezii, iar insula nu s-a lepădat de ea. Nici bucățile răcite nu se irosesc: se taie în patru, se amestecă cu roșii, ceapă și lămâie și iese salata de gâteaux piments.
La geamul unui food truck din Curepipe
Am gustat gâteaux piments de multe ori pe insulă: la piața de la autogara Victoria din Port Louis, ca antreu la restaurantul Creole Shack din Flic en Flac și cel mai des la geamul food truck-ului Caravanne Bleu Blanc Rouge din Curepipe, care poartă albastru, alb și roșu și pe caroserie, și în nume, și are "Gateaux Piment" scris chiar pe primul rând al firmei. Și revin, cum am promis: cea mai populară gustare a insulei nu m-a cucerit prea tare - miezul e prea uscat pentru gustul meu și prinde viață abia când îi vine în ajutor pasta de ardei iute. Cu toate acestea, i-am dat o nouă șansă la fiecare tarabă, pentru că o asemenea cercetare și-o poate permite oricine. O bucată costa 4 MUR (0,10 EUR).
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
