Zelen pazar: piața din Skopje pentru zilele obișnuite
Stătea pe o cutie de carton în fața unui zid scorojit, înconjurat de legături de frunze de viță, rozmarin și o găleată cu agrișe, iar când l-am întrebat dacă îl pot fotografia, a ridicat ambele degete mari. Apoi mi-a spus că a servit în Cehoslovacia și a lăudat-o mult, foarte mult. Așa începe dimineața într-un loc unde vine la cumpărături orașul, nu turiștii.
Zelen pazar (în macedoneană: Зелен пазар, adică "Piața Verde") este o piață alimentară din centrul Skopjelui, de pe bulevardul Kočo Racin, unde sub copertine și pe trotuarele din jur se vinde tot ce folosește bucătăria macedoneană: legume, fructe, brânzeturi și caimac, fasole, plante aromatice și dulciuri la kilogram.
Ce înseamnă Zelen pazar și prin ce se deosebește de Bit pazar
Numele descrie simplu marfa: zelen este forma scurtă macedoneană a adjectivului verde, iar pazar înseamnă piață, deci piața verde - nu după culoarea tarabelor, ci după legumele care domină. Aceleași două cuvinte desemnează în Macedonia și tipul de piață în general; Ohridul, de pildă, are și el propriul zelen pazar. La Skopje, piețele sunt administrate de o singură firmă, Skopski pazar, care are peste zece prin tot orașul, și doar aceasta se cheamă pur și simplu Piața Verde, de parcă în anul înființării n-ar mai fi rămas timp pentru un nume propriu.
Turistul care caută la Skopje o "piață" ajunge mai degrabă la Bit pazar: acesta se află lângă poarta de nord a cartierului Stara Čaršija, vechiul bazar din Skopje, este cea mai mare piață din țară, s-a născut dintr-un târg medieval și, pe lângă ardei, vinde și textile și încălțăminte - și da, pentru mine e prea turistic și mult mai puțin atrăgător decât Zelen pazar. Zelen pazar este fratele lui mai mic, pentru cartierele din jurul centrului: alimente, aproape deloc suveniruri.
Ce se vinde la Zelen pazar și cu cât
Etichetele de preț sunt scrise de mână și fără unitate de măsură, pentru că toată lumea știe că e vorba de kilogram. Roșiile rozev domat, un soi local foarte apreciat, costau 80 MKD (1,30 EUR), caisele 100 MKD (1,70 EUR), o grămadă de cireșe cu codițe 120 MKD (2 EUR), iar alături stăteau căpșuni și mazăre în păstăi. Diferența dintre piață și supermarket o măsoară ziarele macedonene în fiecare primăvară: în mai 2025 au constatat că cireșele costau în piețele verzi 70 de denari kilogramul, iar în supermarket de câteva ori mai mult.
Vânzătorii de plante de pe cartoane
Legumele au tarabe. Plantele au trotuarul. În fața pieței și de-a lungul zidurilor stau oameni pe scăunele și lăzi, cu ce au cules sau au cultivat întins în fața lor pe cartoane: legături de ceai de munte proaspăt cules, care altfel se vinde doar uscat, mușețel, pătrunjel, răsaduri de mentă și flori de soc într-o pungă de plastic, din care acasă se face sirop. Oficial, trotuarul nu ține de piață, iar primăria mai trimite din când în când câte un control; cine stă azi la intrare poate să nu mai fie acolo mâine. Printre plante se vinde și ce va ajunge în farfurie peste jumătate de an: răsaduri de ardei cu eticheta ajvarka, adică soiul din care toamna se face în toată țara ajvar, și, într-o pungă de plastic, frunze de viță rulate și legate cu sfoară, gata pentru sarmale. Cine a fost vreodată, la noi în Cehia, la piața de sâmbătă din centrul unui oraș de provincie știe cum merge treaba, doar că trebuie să-și imagineze cinci vânzători de plante în loc de unul, nicio etichetă și un preț pe care ți-l spune abia vânzătorul.
Caimac, dulciuri și tăvi de lut
Sub acoperișul tarabelor stă și ce are nevoie de răcoare. Caimacul, stratul gros de smântână adunat de pe laptele fiert, stă aici în felii, în cuve de plastic, iar eticheta de pe el anunță kraljevački, adică de Kraljevo, orașul sârbesc care înseamnă pentru caimac ce înseamnă Parma pentru șuncă. Ceva mai încolo e o tejghea cu baclava, tulumba și biluțe de cocos cu 250 MKD (4,10 EUR) kilogramul, iar lângă ea o tarabă cu vase de lut: tăvile ovale de lut în care se coace tavče gravče, ulcioare și oale cu capac cu 400-900 MKD (6,60-14,90 EUR), dintr-un meșteșug pe care în Macedonia îl țin în viață olarii din Veles. Cine vine flămând găsește lângă piață un bufet cu lista de čorbi (ciorbe) pe perete: tavče gravče costă 100 MKD (1,70 EUR) porția, iar ciorba de burtă škembe čorba 160 MKD (2,70 EUR).
O dimineață printre tarabe
La Zelen pazar (vezi Unde să mănânci în Skopje?) am mers dimineața pe jos din centru și, în afară de o grămadă de mazăre, n-am cumpărat aproape nimic; pur și simplu n-aveam chef să car cumpărăturile după mine toată ziua. Dintre toate locurile dintr-un oraș, piețele locale îmi plac cel mai mult, și merg acolo pentru oameni. Doamna cu dulciurile și-a îndreptat spatele la tejgheaua ei și a pozat cu atâta mândrie, de parcă baclavaua ar fi fost portretul ei, domnul cu plantele medicinale și-a ținut șapca, dar țigara a păstrat-o în mână, iar domnul de la început chiar nu lăsa pe nimeni să spună o vorbă rea despre Cehoslovacia.
Zelen pazar
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
