Mine bouillie: tăiței fierți mauritieni
Oamenii de origine chineză reprezintă în Mauritius cam două-trei procente din populație. Pe tabla din fața fiecărui bistro, mâncărurile lor ocupă totuși o parte izbitor de mare din rânduri: mine frit, riz frit, boulettes și cea mai modestă dintre ele, mine bouillie. Mine bouillie sunt tăiței cu ou fierți, cu carne și legume - fie pe farfurie, doar cu sos și o bucată de carne, fie într-un bol cu supă limpede de ghimbir - și se numără printre cele mai ieftine mâncăruri pe care le are de oferit bucătăria mauritiană. Nimic nu crănțăne, nimic nu se prăjește, și tocmai prin asta se deosebesc de sora lor prăjită, mai celebră.
Ce înseamnă mine bouillie și de ce nu e terci
Cine știe puțină franceză are o problemă când citește meniul. În Franța, bouillie e terciul pentru bebeluși, iar mine înseamnă mină - fie cea din care se scoate cărbune, fie cea de pe chip. Amândouă sunt însă alarme false: aici bouillie e pur și simplu participiul verbului francez care înseamnă "a fierbe", iar mine n-are absolut nicio legătură cu mineritul. Cuvântul pentru tăiței l-au adus imigranții din regiunea Meixian, din sudul Chinei - în limba lor hakka, caracterul pentru tăiței se citește aproape exact cum îl pronunță azi creola mauritiană. Așa că în Franța nimeni nu cunoaște cuvântul mine, în schimb în jurul Oceanului Indian îl știe toată lumea: pe insula Réunion varianta fiartă poartă același nume, iar în Madagascar tăițeii prăjiți au devenit misao. Și pentru că vorbitorii de hakka n-au stabilit niciodată dacă împrumutul e feminin sau nu, presa mauritiană scrie liniștită și mine bouilli, și mine bouillie în același articol. Ambele forme sunt corecte - în Mauritius, ăsta e felul obișnuit de a încheia o dispută.
Tăiței în supă sau lângă ea
Tăițeii în supă limpede au venit din China cu imigranții din secolul al XIX-lea, mai întâi cantonezii, apoi chinezii hakka, mai numeroși, iar anul în care supa a devenit o mâncare mauritiană nu l-a notat nimeni. Diferența față de China se poate însă nota. În Hong Kong și în China hakka, tăițeii fierți se servesc uscați, amestecați cu sos, iar supa stă alături, în bolul ei - și nu se cade s-o torni peste tăiței. Varianta mauritiană cu supă face exact pe dos: tăițeii înoată în supă. A doua variantă, cea uscată, căreia în creolă i se spune touni (goală), e mai fidelă originalului chinezesc: tăiței doar cu sos, iar deasupra bucăți de carne, carne tocată sau un ou prăjit doar pe o parte, căruia aici i se spune dizef miroir, adică ou-oglindă. Un singur nume, două mâncăruri, iar pe care o primești hotărăște bistroul, nu vreo regulă. Dacă vrei să fii sigur, întreabă dacă vine cu supă.
Cum se prepară și cum se mănâncă mine bouillie
Tăițeii se fierb separat, doar puțin, și se clătesc imediat cu apă rece - trucul îl știe oricine a scurs vreodată o oală de spaghete și a găsit în strecurătoare un singur cocoloș. Aici însă motivul e altul: tăițeii clătiți rămân elastici chiar și când peste ei se toarnă, o clipă mai târziu, supa fierbinte. Supa e de pui, limpede, cu aromă de ghimbir și usturoi, și face parte din aceeași familie de supe limpezi cu ghimbir ca aceea în care înoată găluștele mauritiene boulettes. Legumele diferă în funcție de ce a cumpărat bistroul dimineața - germeni de fasole, frunze de varză, ceapă verde deasupra - iar gustul îl dau sosul de soia, sosul de stridii și câteva picături de ulei de susan. Pe masă stau apoi un bol cu sos de chili făcut în casă și o sticlă de oțet negru, pentru că fiecare mauritian își potrivește singur gustul, iar bucătarul nici nu încearcă să ghicească dinainte. E o mâncare de zi cu zi: un prânz luat în picioare sau o cină după întoarcerea de la plajă. Nimeni nu o comandă la o ocazie specială, în schimb pe insulă o mănâncă zilnic mii de oameni. Iar cine iubește supa să-și mai comande pe lângă tăiței câteva boulettes.
Varianta uscată, pe o farfurie de sticlă
Am mâncat mine bouillie în Flic en Flac, în bistroul Nam Wah Snack (vezi Unde să mănânci în Flic en Flac?). O farfurie cu tăiței subțiri, deasupra carne de pui, felii de morcov, porumb baby, legume cu frunze verzi și o mână de ceapă verde. Tăițeii erau alunecoși și elastici, carnea fragedă și sărată de la sosul de soia, porumbul și morcovul încă trosneau între dinți, iar ghimbirul se simțea mai degrabă în aromă decât pe limbă. Porția a costat 125 MUR (2,80 EUR). Sora prăjită are mai mult gust. Cea fiartă are mai multe maniere: nu lasă ulei pe farfurie, nu te ține mult la masă și nu fură atenția de la legume, care pe farfurie erau aproape mai multe decât tăițeii.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
