Nam Wah Snack: bistro sino-mauritian în Flic en Flac
Tăiței prăjiți și fierți, orez prăjit, bolul răsturnat, rulouri, ardei umpluți, bile de taro, tofu la abur - pe toate le-am mâncat în același loc, iar locul ăsta merită un articol doar pentru el.
Nam Wah Snack este un mic bistro sino-mauritian pe șoseaua de coastă din Flic en Flac: o tejghea, un wok și câteva mese sub ventilatoare, unde se gătește ramura chinezească a bucătăriei mauritiene. A fost primul loc în care am mers să mănânc după ce am aterizat pe insulă și locul la care m-am întors apoi cel mai des.
Ce spune firma: Nam Wah și Snack
Firma de deasupra ușii are două cuvinte și amândouă înseamnă altceva decât ar înțelege din ele un ceh. Snack în Mauritius nu e o gustare, ci un tip de local: o bucătărie cu tejghea, unde se mănâncă oricând de la mijlocul dimineții până după-amiaza târziu și unde, în coșurile de lângă casă, stau gajak - mici gustări prăjite, de mâncat cu mâna. Nam Wah este transcrierea cantoneză a caracterelor 南華, China de Sud - un nume atât de obișnuit, încât din 1920 îl poartă și o ceainărie din cartierul chinezesc al New Yorkului, care nu are nimic în comun cu bistroul din Flic en Flac, în afară de originea bucătarilor. Sursele mauritiene nu explică sensul numelui, dicționarul cantonez da. Iar China de Sud e exact locul de unde vine: din Canton și din satele hakka de dincolo de el au venit pe insulă cele mai multe familii chinezești.
Ce se prăjește la Nam Wah doar la comandă
Tăițeii prăjiți mine frit, tăițeii fierți mine bouillie, orezul prăjit riz frit și bol renversé, bolul răsturnat pe farfurie abia la masă, sunt baza meniului și nicio porție dintre ele n-a costat mai mult de 170 MUR (3,60 EUR). Din vitrina de lângă tejghea se vând la bucată rulourile hakien, prăjite de două ori, ardeii iuți umpluți piment farci și bilele de taro gato arouille, cu 25-40 MUR (0,50-0,80 EUR); tofu-ul umplut teokon farci vine într-un bol cu supă, cu 38 MUR (0,80 EUR). Diferența față de tarabele de pe plajă stă în ordinea pașilor: acolo carnea e prăjită dinainte și porția doar se asamblează din componente gata făcute, aici totul intră în wok doar la comandă, iar carnea ajunge în farfurie suculentă și fragedă. La bistroul Ti Kabann am mâncat aceiași tăiței în varianta din componente gata făcute, iar diferența se simțea. Oul îl poți cere și ochi, cu gălbenușul moale, iar când într-o după-amiază s-a terminat orezul, am primit un bol renversé făcut cu tăiței. A fost la fel de bun.
Când să vii și cum să plătești
Nam Wah gătește în jurul prânzului și după-amiaza; o zi pe săptămână e închis și, cum sursele nu cad de acord asupra zilei, nu m-aș baza pe internet, ci pe oblon. După plajă e o oprire bună pentru un prânz târziu, doar să nu fie prea târziu: gustările prăjite din vitrină dispar de obicei pe la ora două. Se plătește cash, cu cardul nu merge - bistrourile mici de pe insulă rămân fidele plății în numerar chiar și acum, când plățile cu telefonul se înmulțesc în alte părți. Înăuntru e curat, locuri sunt destule, iar ventilatoarele fac ce pot; mâncarea o poți lua și la pachet. Personalul se descurcă în engleză, ceea ce aici e mai degrabă regula decât un merit: engleza e limba oficială, pe stradă se vorbește franceza, iar acasă creola.
Supă fierbinte la treizeci de grade
Supa cu zece colțunași wonton am comandat-o într-o zi în care în Flic en Flac erau aproape treizeci de grade și mi s-a părut o greșeală pe care o faci o singură dată. Supa de pui era concentrată și limpede până la fund, iar umplutura colțunașilor, condimentată mai atent decât m-aș fi așteptat pentru zece bucăți la prețul ăsta. Porția a costat 140 MUR (2,80 EUR). Am mai comandat-o apoi de câteva ori, de fiecare dată în altă variantă și de fiecare dată sub ventilator. Supa fierbinte la treizeci de grade chiar nu se poate justifica. Se poate doar comanda din nou.
Nam Wah Snack
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
