Romul mauritian: distilat din melasă și din suc de trestie de zahăr
Insula care trăiește din trestia de zahăr și-a interzis, după obținerea independenței, să distileze rom din sucul ei. Timp de treizeci și opt de ani. Autoritățile vedeau în asta o risipă a unei materii prime destinate zahărului, așa că se putea distila doar din melasă, adică din ce rămâne după zahăr.
Romul mauritian (în franceză: rhum de Maurice) este un distilat din trestie de zahăr, pe care bucătăria mauritiană îl cunoaște în două forme: cea mai veche și mai răspândită, din melasă, și cea mai nouă și mai scumpă, din suc proaspăt de trestie, permisă de lege abia în 2006. Cine gustă azi pe insulă rom "din suc" bea o tradiție cam de vârsta smartphone-ului.
Romul care nu are voie să se numească agricole
În lumea francofonă, romul din suc se numește rhum agricole, numai că Uniunea Europeană a rezervat această denumire pentru Martinica, Guadeloupe, Réunion, Guyana Franceză și Madeira - romul mauritian poate fi produs astfel, dar nu poate purta acest nume. Noi, cehii, cunoaștem bine acest gen de botez oficial: romul nostru din spirt de sfeclă a fost rebotezat, din același motiv, tuzemák.
Nu e totuși băutura națională: pe insulă se bea zilnic berea Phoenix, iar romul e pentru sărbători, pentru turiști și pentru export. Are rude răspândite prin tot Oceanul Indian. Insula vecină Réunion are trei distilerii și o marcă comună, Charrette, Madagascarul distilează Dzama din melasă, în Seychelles se produce din 2002 Takamaka, iar în familiile din toată regiunea se face rhum arrangé, adică rom alb macerat cu fructe și condimente. Ti Punch, cu lime și zahăr de trestie, pe care în barurile mauritiene îl comanzi ca pe un clasic local, a venit din Antile și din Réunion.
De la tafia la timbrul poștal
Romul nu e o noutate aici, nouă e doar jumătatea lui mai bună. La mijlocul secolului al XVIII-lea, guvernatorul Mahé de La Bourdonnais a fondat prima distilerie a insulei, în care se distila ceva numit tafia, un strămoș grosolan al romului, pentru localnici și pentru export în Madagascar. Romul ca lumea a apărut abia în 1852, când Pierre Charles Harel a încercat, pe un domeniu de lângă Pamplemousses, să distileze cum trebuie, iar de atunci încolo istoria o scriu fabricile de zahăr: Medine și Grays distilează din melasă de aproximativ o sută de ani, Saint Aubin, o afacere de familie, și-a construit distileria în 2003, iar cea mai tânără, Rhumerie de Chamarel, distilează din 2008 exclusiv din suc. Saint Aubin susține de altfel că a avut primul rom din suc cu trei ani înainte ca legea să-l permită - sursele nu cad de acord asupra anului în care s-a încheiat interdicția.
Ce face butoiul la tropice și ce înseamnă VSOP
Romul alb trece din coloana de distilare direct în sticlă, cel brun trebuie să stea în butoi. Majoritatea butoaielor din lume sunt din stejar alb american și ajung la rom după bourbon, care, potrivit legii americane, poate fi maturat doar în butoaie noi - romul primește lemnul la mâna a doua, și asta e norocul lui. La căldura din Mauritius, din butoi se evaporă până la o zecime pe an. Literele de pe etichetă sunt împrumutate de la coniac: VS înseamnă cel puțin doi ani în butoi, VSOP patru-cinci, XO șase și mai mult. Penny Blue VSOP de la distileria Medine își ia, în plus, numele de la cel mai celebru timbru poștal mauritian, din 1847, rar datorită unei greșeli de tipar: "Post Office" în loc de "Post Paid".
Se bea în funcție de preț: cel scump sec și încet, cel ieftin cu cola sau cu suc de fructe, pe care magazinele de pe insulă îl vând 100% natural și la doar câteva rupii. Cele mai ieftine romuri, precum Goodwill, le îmbuteliază o asociație a îmbuteliatorilor înființată în 1961 la inițiativa statului, ca să țină sub control tăria autohtonă, iar într-un cocktail cu suc de mango își fac treaba foarte bine. Despre harta insulei de pe eticheta Goodwill se spune că e singura hartă cu care te rătăcești fără să ajungi nicăieri. Iar cine vrea să ia rom acasă n-ar trebui să cumpere din supermarket și nici din aeroport: site-ul godutyfree.mu primește comenzi cu cel mult treizeci de zile și cel puțin douăzeci și patru de ore înainte de plecare și îți dă sticla la aeroport, la ghișeul Tax Refund, adică abia după check-in.
Patru sticle și un ghișeu în aeroport
Rhumerie de Chamarel include degustarea în prețul turului, iar în magazinul distileriei am luat un rom de trei ani din suc cu 1.500 MUR (30 EUR), mai ieftin decât în supermarket. În supermarketul Winners am cumpărat apoi un Penny Blue VSOP de patru ani cu 1.200 MUR (24 EUR), și asta e sticla pe care aș aduce-o dacă aș avea voie să aduc doar una: la nas fructe uscate și vanilie din butoi, în gură rotund, fără să ardă, cu un final lung și dulce în care se simte melasa. Un set de degustare cu cinci sticluțe Saint Aubin de câte 50 ml a costat 750 MUR (15 EUR): sticluțele aromatizate cu cafea, cacao și vanilie încap în bagajul de mână, dar e mai degrabă un suvenir decât o lecție despre rom (vezi ce să aduci din Mauritius). Un Goodwill mic, cu 150 MUR (3 EUR), a ajuns într-un cocktail cu suc de fructe, unde nimeni nu așteaptă nimic de la el.
După întoarcerea acasă m-am așezat la calculator și am comparat prețurile pentru Penny Blue: 1.200 MUR (24 EUR) în supermarket, 33,50 EUR în magazinul din aeroport și 15,50 EUR la comanda în avans, cu ridicare de la ghișeu. Singura sticlă pe care aș aduce-o din Mauritius e, așadar, cea mai ieftină exact în momentul în care pleci deja de pe insulă.
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
