Piața de la autogara Victoria: street food în noul terminal din Port Louis
Gara Victoria din Port Louis a fost mai bine de o jumătate de secol o gară fără trenuri. În 1864 a pornit de aici prima cale ferată din Mauritius, iar stația era cea mai importantă de pe insulă, cu tot cu conducerea căilor ferate sub același acoperiș. Apoi, la mijlocul secolului trecut, insula a desființat trenurile de călători și șinele au dispărut. S-au întors abia în 2019, odată cu tramvaiul Metro Express, iar trei ani mai târziu s-a ridicat în jurul lor o clădire care a adus gării magazine și o piață.
Piața de la autogara Victoria este o hală de piață din interiorul Victoria Urban Terminal, un nod de transport modern din centrul Port Louis, unde se întâlnesc sub același acoperiș autobuzele spre sudul și vestul insulei, o stație de Metro Express, un supermarket și tarabe cu fructe și cu street food din bucătăria mauritiană.
O mie de tarabe pentru vânzătorii de pe trotuar
Terminalul a fost inaugurat oficial în iulie 2022, iar cifrele care îl însoțesc sunt mari: 50.000 de metri pătrați, aproximativ două miliarde de rupii, 67 de magazine și restaurante. Cea mai interesantă cifră este însă o mie - atâtea tarabe urma să aibă hala pentru vânzătorii ambulanți pe care primăria i-a alungat ani de zile de pe trotuarele din centru. Înțelegerea suna simplu: de pe stradă sub acoperiș, fiecare cu taraba lui. Pe durata construcției au vândut provizoriu în piața Decaen, puțin mai încolo, iar în ziare apăreau interviuri cu oameni care nu știau unde vor ajunge. După inaugurare s-a dovedit că un acoperiș nu aduce automat și clienți: s-au ocupat, se pare, în jur de opt sute de tarabe, iar o parte dintre vânzători au renunțat la ele după câteva luni. Cotidianul mauritian Le Mauricien a publicat atunci, în creolă, o frază a unuia dintre ei: "Mo'nn vann zis enn savat" - am vândut un singur papuc. Când am trecut eu pe acolo, tarabelor cu mâncare le mergea mai bine decât papucilor - înainte de drum, te ia mai degrabă foamea decât nevoia de încălțări noi.
Victoria, Gare du Nord și harta piețelor din Port Louis
Terminalul și-a moștenit numele de la vechea gară, care l-a primit în perioada britanică, cel mai probabil în onoarea reginei, la fel ca porțile din fontă ale Pieței Centrale, la câteva străzi distanță. Port Louis are așadar două piețe cu Victoria în nume, una din 1839 și una abia deschisă, și pe deasupra două autogări care și-au împărțit insula între ele: din Victoria pleacă autobuzele spre sud și vest, spre Curepipe, Quatre Bornes, spre plajele de lângă Flic en Flac și spre aeroport; spre nord și est se pleacă din Immigration Square, căruia localnicii îi spun Gare du Nord și unde se vinde și azi direct de pe trotuar. Așa că, dacă vrei să ajungi la mare în nord, nu-ți căuta autobuzul aici. Metro Express merge din Victoria prin Rose Hill până la Quatre Bornes și mai departe până la Curepipe; când am fost eu aici, circula până la Curepipe de abia două luni. Iar Victoria nu e o idee izolată: guvernul plănuiește terminale asemănătoare, cu magazine și piață, și pentru Rose Hill, Curepipe și Quatre Bornes, însă pe cel de la Gare du Nord îl frânează deocamdată apropierea de un sit din patrimoniul UNESCO.
Ce se mănâncă la gară
Hala e mai mică decât ar sugera cifra de o mie și e împărțită în două. Într-o parte sunt tarabele cu fructe și legume, în decembrie pline de lăzi cu litchi, în cealaltă geamurile de unde se vinde mâncare pe care o iei în mână și o duci cu tine în autobuz. Mâncarea de gară e aici aceeași ca în oraș: lipia dholl puri umplută cu curry și legume murate, lipia clasică roti și bilele prăjite gâteaux piments, cum se vând la fiecare colț al insulei. În mijlocul halei, printre tejghelele permanente, stau și vânzători cu un singur castron sau o singură tavă, cu ce tocmai au prăjit acasă; când termină marfa, pleacă. Acasă, în Cehia, mâncarea pentru drum înseamnă un șnițel pané învelit în folie de aluminiu, pe care ți-l pregătești singur în bucătărie - aici se împachetează abia la gară, în hârtie, la câțiva pași de peron. La parter mai e și un mare supermarket Winners, magazinul-fanion al lanțului, de unde poți cumpăra înainte de zbor suveniruri culinare de dus acasă.
O pungă pentru drumul spre Flic en Flac
La piața de la autogara Victoria (vezi Unde să mănânci în Port Louis?) am venit ca să prind o legătură mai departe, spre interiorul insulei, și am plecat cu o pungă de hârtie. În ea era un roti vegetarian, o lipie umplută cu un amestec de legume cu curry, iar alături, de la unul dintre vânzătorii aceia cu o singură tavă, câteva gâteaux piments și alte gustări mărunte. Roti-ul era moale și încă cald, umplutura mai degrabă consistentă decât iute, iar bilele crănțăneau plăcut. Gara Victoria n-a avut trenuri o jumătate de secol, dar ce trebuie să știe în primul rând o gară a știut tot timpul: să te trimită la drum cu ceva de mâncare la pachet. Terminalul a costat două miliarde de rupii. Partea mea din el s-a ridicat la 15 MUR (0,30 EUR).
Victoria Urban Terminal
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
